Sunt vesnic singur,
precum o piatra dintr-un rau;
N-aude nici un murmur.
Si pestii trec ca razele prin grau!
Copacul adormit dintr-o padure,
cu ramuri inaltate,
Incotro ma duci,Doamne?
Nu vezi ca nu mi-e bine?
Ma legi la ochi si ma dezlegi,
De nu mai stiu pe unde merg,
Mereu pic la rascruce,nu-ntelegi?
Iar peste umar,pasii
- Oh,suflete ratacitor,
Apuca calea resemnarii,
Iesi din varteju-ametitor,
Altfel,te voi da uitarii!
De ani sunt treaz si te astept,
Dar,...crede-ma c-am obosit.
De
In ceasul ascetic desprins din furtuna,
Ma trec ganduri mute,venite cu ploaia,
Ca mortii iesiti din pamanturi sa-mi spuna
Ca mor de nu-i el,sa-mi umple odaia
de rasul ca tropot de
Cu fiece clipa trecand,
M-ataca si timpul nebun;
Oameni tampiti sfaramand
si ultima mea bucurie
in viata mea de pagan.
Cu toate devin reci si banale,
spoite prost,...dar
