- Oh,suflete ratacitor,
Apuca calea resemnarii,
Iesi din varteju-ametitor,
Altfel,te voi da uitarii!
De ani sunt treaz si te astept,
Dar,...crede-ma c-am obosit.
De
Incotro ma duci,Doamne?
Nu vezi ca nu mi-e bine?
Ma legi la ochi si ma dezlegi,
De nu mai stiu pe unde merg,
Mereu pic la rascruce,nu-ntelegi?
Iar peste umar,pasii
Sunt vesnic singur,
precum o piatra dintr-un rau;
N-aude nici un murmur.
Si pestii trec ca razele prin grau!
Copacul adormit dintr-o padure,
cu ramuri inaltate,
Cu fiece clipa trecand,
M-ataca si timpul nebun;
Oameni tampiti sfaramand
si ultima mea bucurie
in viata mea de pagan.
Cu toate devin reci si banale,
spoite prost,...dar
In ceasul ascetic desprins din furtuna,
Ma trec ganduri mute,venite cu ploaia,
Ca mortii iesiti din pamanturi sa-mi spuna
Ca mor de nu-i el,sa-mi umple odaia
de rasul ca tropot de
