Poezii

Nu stiu cine mi-a furat starea mea personala. M-am trezit gol si fara speranta, Cautand nebuneste prin casa starea vitala, Sa nu ma ucid de

Put pasarile-n cer! De a lor duhoare si ingerii pier. Lichele de oameni cu ganduri tot negre! Put arborii La noi,pe pamant! Omoara orice e sfant.

Ah,Doamne, Arde-mi sufletul pe rug Ca pe eretici, De n-are rost ca-n el Tu sa mai predici! Ah,Doamne, Tu esti ceea ce esti. Dar...eu? Si nici nu vreau

- Oh,suflete ratacitor, Apuca calea resemnarii, Iesi din varteju-ametitor, Altfel,te voi da uitarii! De ani sunt treaz si te astept, Dar,...crede-ma c-am obosit. De

Incotro ma duci,Doamne? Nu vezi ca nu mi-e bine? Ma legi la ochi si ma dezlegi, De nu mai stiu pe unde merg, Mereu pic la rascruce,nu-ntelegi? Iar peste umar,pasii

Sunt vesnic singur, precum o piatra dintr-un rau; N-aude nici un murmur. Si pestii trec ca razele prin grau! Copacul adormit dintr-o padure, cu ramuri inaltate,

Cu fiece clipa trecand, M-ataca si timpul nebun; Oameni tampiti sfaramand si ultima mea bucurie in viata mea de pagan. Cu toate devin reci si banale, spoite prost,...dar

In ceasul ascetic desprins din furtuna, Ma trec ganduri mute,venite cu ploaia, Ca mortii iesiti din pamanturi sa-mi spuna Ca mor de nu-i el,sa-mi umple odaia de rasul ca tropot de