Poezie
ADEVARATA SINGURATATE
1 min lectură·
Mediu
Sunt vesnic singur,
precum o piatra dintr-un rau;
N-aude nici un murmur.
Si pestii trec ca razele prin grau!
Copacul adormit dintr-o padure,
cu ramuri inaltate,
pandind cu frematari usure,
din cer,pasari extaziate!
Sunt firul ierbii
ucis sub tropaitul falnic,
cand trec in graba cerbii...
prin visul meu ,navalnic!
Sunt omul fara ochi si gura!
In intuneric el tanjind
sa vada si sa spuna ce indura.
De tot auzul el sfarsind!
001.763
0