Giovanni Abbate

Acestea și multe altele astăzi știm că nu sunt adevărate. Pentru mult timp noi am crezut și mulți au murit fără să știe. Până acum nu evoluase necunoscutul. (Traducere de

Aceasta nu este o poezie este misterul care scandeaza partitura zorile unei voci nava care pluteste la orizont. Cand ploaia bate in zid este apa care alina crapatura scheletul parasit de

Singurătatea mea îmi alinți ca și vântul frunza. mergând cu tine iubirea mea îmi voi salva soarta? Voi fugi îmbrățișând moartea? (Traducere de Marilena Rodica Chirețu)

Scotocind Cerul Soarele ne orbește din acea dezamăgire facem poezie. Lăsăm somnului ceea ce rămâne ceea ce uităm devine Literatură. (Traducere de Marilena Rodica

Nu contează coordonatele piața Sfatului este între pământ și cer suspendată de un fir de irealitate aproape că te aștepți să-ți vorbească propria-ți limbă. Plumbul existenței devine aici

I Culoarea primăverii nu se poate defini aceea a sufletului pictat la plecare este albă ca foaia de scris. Istoria (așa este numită viața de-a lungul timpului) a închis copilaria ta

Pe un coridor așteptând lângă mine citeai din Stănescu. Ca într-un pod vechi curioasă răsfoiai paginile sărind de la una la cealaltă și când- măgulită de vreun vers- te opreai imediat