Poezie

Fata din Brașov

1 min lectură·8 mai 2011

Mediu

Culoarea primăverii nu se poate defini

aceea a sufletului pictat la plecare

este albă ca foaia de scris.

Istoria (așa este numită viața de-a lungul timpului)

a închis copilaria ta într-un corp fraged de femeie

și îmbrăcat în nopțile de la răsărit te-a dus la țărmul ăsta

ușor ca un gând.

Cei douazeci de ani ai tăi i-ai purtat pe toți înăuntrul tău

fără să lași niciunul pe acea constelație de insomnie.

Ca o ușa care se deschide în beznă

ai apărut în aroganța mea

trecând prin toamnă

și cu sunetele tale șovăielnice

m-ai întrebat într-o dimineață: – Poete îi cunoști tu pe

Eminescu… Bacovia… Lucìan Blaga?

Scuturând capul răspunsul meu îmi fu dușman

și în cuvinte simple ai început să reciți din

Luceafărul… Plumb… Meșterul Manole

și treptat treptat din alte minunății

care m-au făcut să zbor pe înălțimile versurilor melodioase

pe acoperișurile abisurilor

până la culmile înalte ale dorinței.

III

În camera rece a dezamăgirii

ca cenușa din foc

îmi trezesc memoria

reamintindu-mi suferințele.

Tăcerea mea urlă neauzită.

În jur totul

totul e tăcere.

Tu din nou puțin și mult răsfoind fluieri viața.

M-am mulțumit să te aud.

(Traducere de Marilena Rodica Chirețu)

00957

Giovanni Abbate. “Fata din Brașov.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/giovanni-abbate/poezie/13979581/fata-din-brasov

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.