Poezie
Să trăiți
1 min lectură·
Mediu
Trupurile soldaților nu se zăresc
De praful care le inundă nările și gâtul
Dar ei aleargă și se trântesc
Amestecându-se într-una cu pământul .
Dar toate armele ce mi se bat de piept
Și toate relele cu care m-am spurcat
Ca să te-alung din gând și să te pierd
S-au dus în vânt și glasul tău cel drept
S-a ridicat din nou șoptind:
— Nu m-ai uitat !
O ! Chip frumos și îngeresc, din ceruri dezertat
Ce cauți tu la mine-n cerebel ?
Ce cauți tu sub haina transpirată de soldat ?
Și-n norul de pământ cu care te-am tratat
Cum naiba n-ai crăpat ?
002457
0