Poezie
Templul
1 min lectură·
Mediu
Altarul meu e rugul mare de mur
Cu murele negre și coapte
Dupa care -ntind mina și-ndur
Singe ce curge din rani inspinate,
Si -ncep liturghia padurii doar eu
Un biet haiduc in loc de-arhiereu.
Din nări gingase de căprioară ,
Candidă, prin văi -dimineata coboară
Si-i mai suavă ca orice tămiie
Arsă mocnit la cap de sicrie .
Din cotloane și scorburi uitate
Ies buhe sculptate in noapte
Si cocoșii lui Petru m-ar invidia
S-auda bufnitele ce-mi vor cânta .
Iar eu nu ma leapad aici
Decit de ideile slabe și mici .
Clopotul meu care bate-i tacerea
Si eu ma ridic sa-i fiu limba .
In turnul meu ,sus de tot
Orologiul masoara ca un zelot
Cu pendula imensa ce și-o abate
In parte pe Soare, pe Luna in parte
Ca din clepsidra turnând peste toate
Când zi-când noapte
Când zi -când noapte .
012828
0
doar al tau in care redescoperi minunile inceputului de lume