Poezie
Confesiune
1 min lectură·
Mediu
Era o vreme grea , cu grea furtună
În mine iar afară –vreme bună
Și nu-i păsa fetiței fără minte
Că o strigam mereu fără cuvinte .
Și nu-i păsa nici cerului nici lunii
Ce singur mă simțeam pe fața lumii
Când fără voie ochii mi s-au strâns
Ciudă-mi era că-s biruit de plâns .
002422
0