Poezie
Apele veșniciei
1 min lectură·
Mediu
Apele veșniciei
Inundă pământul,
Dintre păpădii
Morții ies la plimbare,
Unul cate unul.
Pasarea mitică se ridica
Din piept prin barba mea
Si n-o sa zic nimica
Dacă se face stea.
Pe drumul vieții mele
Se lasă noaptea dulce
Prin colbul ros de patimi
Lumina Ta mă duce.
Sunt frunzele uscate
Iar pielea mea-i zbârcită
Si pieptul meu adună
Lumina Ta sfințită.
002238
0