Poezie
Harachiri
1 min lectură·
Mediu
Vulcanul de sânge în minte se zbate
Cerând de la duhuri dreptate
Și toamna se învârte-n tenebre murdare
Focuri de iad ridicând sub ale mele picioare .
La moarte suntem singuri și am sufletul rănit
Și-n mână am o armă prea bună de izbit
Și-o ridic încet spre luna de pe boltă
Urmând ca lovitura să cadă-n aortă .
Inelele vieții ne mână, ne inundă
Iar noi săltam mereu din undă-n undă ,
Ca să ucidem moartea ce stă mereu la pândă,
Noi ne schimbăm voit secundă de secundă .
002513
0