Poezie
Vița veche
1 min lectură·
Mediu
— Eu nu mă tem de temnițele voastre ,
a strigat prizonierul ,
atâta timp cât inima mea bate
alături de lupul cu limba lată
și uscată de foame .
Lupul acesta a coborât
din Dacia
ca să sfideze moartea
și din Roma a coborât
ca sa fie prietenul omului.
Din pământul roditor
Vița-de-vie s-a întins
pe zidul temniței .
— Cresc ciorchinele mari
să rupă zăbrele,
inima mea bate
în gura lupului.
Bate secunda geamăna
a Big-Bangului
când din fiece suflet
se nasc orizonturi
si câmpuri
ce poartă fluturând
iarba revoluției .
Românul
e un univers în expansiune,
Europa e
un univers in expansiune,
care se dăruie lupului
veșnic flămând
de mai mult,
de mai bine.
002513
0