Ghinea Nouras Cristian

Umblă cam mulți \"vopsâți\" d-ăștia prin Banat. Dacă te uiți la profilul autorului (în înțeles literal) vei observa tenul cam brunet, nasul cam mare... hm, dacă mai citim și poezia \"În grădina Domnului\", intrăm la idei. Dar, vorba cântecului, noi suntem români (cu toții), nu-i așa?

Ãsta da comentariu! Când eram student, obișnuiam, împreună cu colegii de cameră, să notăm replicile memorabile pe... pereții camerei de la cămin. Nu știu, cred că era și o teamă nelămurită că s-ar putea, mă înțelegi, ca de unele panseuri să nu ne amintim a doua zi. Cum pereți disponibili \"nu mai este\", iaca listez chestia cu mamița și o voi folosi ca antidot la proxima melancolie.
Văd că semnează o anume \"Dănilă Florentina Loredana\". Mai bine semna \"ghici ciupercă într-un picior\", că stilul e unic pe site!

Revin, ceva mai documentat: filmul \"Troia\" a ajuns deja la noi și a debutat cu un număr bun de spectatori în week-end-ul 14-16 mai: 27.460 și încasări de 64.671 USD. Pe locurile următoare, în intervalul respectiv, vin \"Patimile lui Hristos\" (8556 spectatori) și \"Van Helsing\" (7564 spectatori).

Virgil, mă bucur că ne reîntâlnim și îți mulțumim pentru avanpremieră. Am văzut cronica ta pe prima pagină și m-am grăbit să o citesc, pentru că îmi place gândirea ta originală, profundă și \"nealiniată\". Sunt sigur că voi vedea cu alți ochi filmul, atent la detaliile surprinse de spiritul tău iscoditor. Orlando Bloom și, mai ales, Brad Pitt, sunt actori de valoare, dar, odată intrați, cu succesul de rigoare, în tiparul de playboy, prețul trebuie plătit. Am observat că diverși actori, care sunt sigur că au multiple valențe, sunt distribuiți în \"n\" filme la rând în același tip de personaj: detectivul chinez, femeia indiancă (e tot aceeași, de parcă ar fi unica în America!), tatăl psihopat, adolescenta nevrotică sau \"vulnerabilă\" etc. Poate că aici sunt subiectiv și am tras concluzii numai din ce am văzut eu. Oricum, m-ai făcut curios.
PS1 Așa cum bine zici, cred că pelicula va fi difuzată în românia sub titlul \"Troia\". Nu de alta, dar Troi ăsta era parcă, pe vremuri, fotbalist la Steaua?!
PS2 Oficial, filmul va ajunge destul de repede în România, dar la viteza cu care se piratează totul la noi, nu mă mir să fie disponibil în câtva zile... Așa se explică falimentul cinematografelor de la noi. Poate nu crezi, dar îți spun în cunoștință de cauză (am scris un articol la ziar pe tema asta): Lugojul a rămas cu un singur cinematograf (din trei + o grădină de vară), Timișoara cu doar două (la peste 400.000 de locuitori!), iar Reșița, tot cu unul.

Elena Maria, ce surpriză plăcută! Ai stârnit un vârtej de emoții, de culori, de situații și de locuri mai mult sau mai puțin comune. Gabriel Liiceanu spunea că literatura autobiografică, scrisă cu îndemânare, este, paradoxal, foarte interesantă pentru \"ceilalți\", majoritatea cititorilor preferând astfel de confesiuni scrierilor cu caracter fantastic sau impersonal. Experiența profund personală, plonjonul în profunzimea sinelui, nasc semenilor senzația unor trăiri similare. Avea dreptate maestrul, căci și eu aleg să citesc, aproape instinctiv, astfel de proze de pe site. Crede-mă, merită să scrii (mai ales că scrii foarte bine), merită să-ți amintești!

Anca, ai dreptate cu materialul; e OK, în ce mă privește, dar pentru unii confrați de-ai noștri plicul, ștampila, adresa și semnătura autorului își păstrează importanța lor. No comment. Te-am contactat, așa cum m-ai rugat, dar am făcut-o cu întârziere și te rog să mă ierți. Au fost niște probleme tehnice, independente de voința mea. Acum poți să mă înrebi ce vrei tu!

Chiar după ce am trimis mesajul către editor, care rămâne valabil în ce privește ilustrațiile, am descoperit și modalitatea, de altfel foarte simplă, de a-mi corecta textul singur. Mintea de pe urmă a românului...
Cât despre festival, unii spun că a fost cea mai reușită ediție de până acum, de acord, dar mie mi-a părut rău că s-a renunțat la prezențele feminine care \"colorau\" Gala susținută, ca de obicei, de Filarmonica din Timișoara. Oricât ar fi de talentați, parcă mai vrei să vezi și altceva decât un șir de \"pinguini\" pe scenă. Să nu râzi, astea-s păreri de nespecialist.

Mulțumiri pentru promptitudinea cu care ați binevoit să-mi ilustrați ultimele articole, în special imaginea de la interviul cu profesorul Dorin Păcurar - acel Lugoj liniștit, cu malul Timișului străjuit de sălcii și de săgeata turlei bisericii reformate. Este Lugojul care mai trăiește în nostalgiile unora, din ce în ce mai puțini...
PS Deși am verificat textul de trei ori înainte de a apăsa pe \"trimite\", am greșit din nou, parcă la indigo: a se citi \"premiul al III-lea și premiul special i-au revenit...\"; evident, nici ghilimelele uitate la finalul titlului nu-și au rostul. Probleme de concentrare - să fie de la schimabrea bruscă a vremii?

Lavinia, toată gratitudinea mea și bucuros de cunoștință. Ai prins ideea pe care am dezvoltat textul, sper să \"țină\" până în final și să rămân la fel de sincer și conectat pe \"target\", adică să nu mă iau cu vorba și să uit ce vreau, de fapt, derutând cititorul. Cât despre chestia cu dezvoltarea capitolelor, ce să-ți spun, m-ai pus pe gânduri. Atunci când creatori atât de diferiți, din locuri atât de diferite, îți spun același lucru, musai să aibă dreptate! Un bun prieten îmi spunea mai pe șleau, știind că nu mă supăr: \"măi Cristi, e bună rememorarea, dar cam... gâfâită\" și cred că zicea bine. Este o dilemă care-mi va fi utilă la definitivarea textului final. O dilemă, o ridicare de sprânceană, pentru care-ți mulțumesc!

Excelentă povestea căciulilor lor, care completează istoria pijamalelor noastre și a blugilor sârbești! Dom\'ne, așa a fost, așa s-a scris istoria, cu căciuli, pijamale și blugi, nu numai cu bătălia de la Borodino. Felicitări pentru aventura de la Moscova, căci cine se mai încumetă azi la așa o excursie?!

Ionuț, mă bucur să-l reîntâlnesc pe maestrul din \"Filmare cu personaje\", un text remarcabil, care-mi va rămâne cu siguranță în memorie. Îți mulțumesc pentru \"urzică\", o s-o iau cu grijă între degete și o s-o pun cu grijă în colecția personală - e de mare preț, fiind dăruită de tine. Galeria de personaje despre care vorbeai merită toată aducerea noastră aminte, chiar dacă imperfectă și subiectivă. Mă bucur că m-ai citit, te mai aștept - să vii cu urzica la reverul hainei!

Loredana, îți mulțumesc pentru promptitudinea comentariului, cu care m-am obișniut într-atât, încât am devenit, într-un fel, \"dependent\". Apropo de Raj Kapoor, ce-a mers înainte, merge și acum: câteva televiziuni comerciale din zilele noastre au redescoperit producțiile respective, care au făcut ceva audiență în sezonul \"mort\", dar și în intervale orare bunicele. Vezi că ideea cu \"plânsul organizat\" nu era chiar așa rea?!

Loredana, distinșii membri au binevoit să remarce câteva texte ale mele, inclusiv prin aceste plăcute încurajări sub formă de steluțe. Tu ai remarcat în special \"Toamna...\" și \"Anii cinematografului\" - sunt exact textele la care și eu țin cel mai mult. Iată o temă interesantă: cum îți explici că textele cele mai apreciate sunt cele cu nuanță autobiografică, fie că sunt ale mele, ale tale, ale prietenului Sache sau ale altora?

Domnule Negoescu, dacă ați fi avut un scaner de mare putere, tot n-ați fi putut prinde mai bine esența esențelor. Anii \"cinematografului\" sunt o sumă de memorii îndărătnice, nici nu mai vrem să știm de ei, deși ne-au influențat enorm comportamentul, reflexele și conștiința profundă. Acești ani trebuie asumați, nu ne putem permite să ștergem o parte din existența nostră așa cum ștergi o dischetă. \"Anii cinematografului\" nu sunt o curiozitate, o ciudățenie. Ei sunt chiar viața noastră. Măgulit și recunoscător pentru apreciere, dar mai ales pentru lectura și înțelegerea unui text amar de sincer.

Ionela, îți sunt recunoscător pentru critica nuanțată, care denotă o lectură atentă. Fiind un vechi colecționar de imagini și de amintiri, am hotărât să le adun într-un \"clasor\" ceva mai special, pe coperta căruia am așternut titlul \"Anii cinematografului\", deși la fel de bine puteam spune anii autoamăgirii, anii universurilor paralele, anii fugii de o realitate ce devenea din ce în ce mai apăsătoare. Rememorarea prin filme a fost, cel puțin când m-am apucat să scriu, doar o acoperire, un pretext. Ulterior, lucrurile au evoluat, pe măsură ce textul prindea contur. La capitolul obiecții, ai mare dreptate. Am avut destule scăpări și fisuri pe care le-am remediat înainte de a posta textul, pe altele le-ai observat tu, pe altele le văd abia acum. Miercuri, 19 mai, am fost la un cenaclu din Reșița, textul a fost apreciat, dar mai mulți cenacliști reșițeni m-au întrebat de ce nu insist, de ce nu dezvolt mai mult fiecare episod. Tocmai pentru a nu strica senzația pe care ai remarcat-o - \"cu sufletul la gură\"!

Felicitări, Loredana, te-ai dovedit o maestră a dialogurilor purtate în fața \"eronatei\" instanțe, cam avea dreptate vorbărețul personaj, pe ici pe colo, prin părțile esențiale... Umor, realism, povestea se citește pe nerăsuflate, eventualele pauze fiind necesare pentru încă o repriză de râs. Îți acord și eu o steluță - uite cum: listez textul și apoi mica mea prințesă îți va desena o steluță cu carioca - și-așa îi place mult culoarea galbenă!

Stimate domnule Negoescu, o plăcută reîntâlnire cu dv. Iată adresa revistei culturale \"Banat\", care este și cea a Casei de Cultură a Sindicatelor: str. Nicolae Bălcescu, nr. 1, Lugoj, cod 305500. Am discutat cu dl. Giorgioni (și eu și domnia sa suntem în colectivul redacțional) și ne bucură să vă avem în paginile publicației. O singură rugăminte: să expediați cât mai repede materialelul, pentru a fi cuprins în nr. 4, aflat în lucru. Nu uitați să vă scrieți adresa, ca să primiți revista la dv. acasă.

Ca de fiecare dată, mă bucur de prezența și de comentariile tale. Aceasta este proiectul mai amplu, de care îți vorbeam, un fel de mini-roman împotriva uitării unei perioade de care mulți nu mai vor să știe. \"Anii cinematografului\" este scris în proporție de 90% și sper să apară și... între coperți de carte.

Andrei, titlul articolului tău m-a atras din primul moment, am citit cu mult interes materialul și, la doua lectură, am decis să te vizitez cu un comentariu sincer, dar cam întârziat. Având oarecare experiență ca redactor al unei reviste literare pe care am prezentat-o pe site, pot să îți spun că în lumea reală a cenaclurilor și a revistelor, rar ai parte de \"idealul participării emoționale nule\" la capitolul critică. Exclusivismul feroce și apărarea \"teritoriului\" de intruși, chiar dacă este evident că aceștia scriu mai bine, sunt la ordinea zilei. La fel și la edituri, care au fiecare câte un critic de serviciu, a cărui obiectivitate \"atârnă\" uneori de faptul că ai binevoit să scoți din buzunar câteva zeci de milionane de lei ca să-ți publici cartea acolo. Sunt destui veleitari cu bani, care adună referințe pentru posteritate din prefață sau de pe coperta IV, în timp ce unii scriitori talentați, dar fără sponsori, stau cu vraful de manuscrise nepublicate și nu-și pot face un nume. Iar dacă n-ai nume, te poate martela oricine în vreo \"culturală revistă\", vorba cuiva de pe site. Mai este și alt tip de excludere, resimțit mai dureros aici în Banat, unde remarci de genul \"bănățenii au avut un singur scriitor adevărat - pe Nikolaus Lenau\" iscă multe discuții, cu extensii nelalocul lor. Îți spun sincer: l-am citit pe Sorin Titel și mă revoltă faptul că mari critici de ieri și de azi l-au omis cu atâta \"generozitate\". Ieri am fost la o întâlnire cu Paul Eugen Banciu, el însuși un scriitor de valoare, cu 15 volume publicate la activ: romane, eseuri, proză scurtă. Este și director al Bibliotecii Județene Timiș, membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România, cu multe premii la activ, în fine, și domnia sa spunea aceleași lucruri despre miopia criticii în cazul concret al Timișoarei. Atunci ce să mai spunem noi, lugojenii, care suntem \"provincia provinciei\"?! O excepție de notabilă sinceritate o găsesc aici pe \"agonia\", iar faptul că tânărul poet lugojean Elvis Dobrescu a câștigat Premiul Național \"Altfel Eminescu\" ne mai dă o rază de speranță în \"egalitatea de percepție\" de care vorbeai.
Din păcate, între \"desubiectivizarea totală\" și ciomăgeala din teren rămâne încă o distanță apreciabilă.
Încă o dată, felicitări pentru tema aleasă.

Loredana, ți-am citit textul încă de ieri, dar am lăsat comentariul să se mai sedimenteze. Ce mi-a plăcut? Stilul sec, VN cea plăpândă și gingașă, personajele \"și mai principale\", numite 1, 2, 3, 4 - parcă sunt desprinse din teatrul absurdului al lui Eugen Ionescu, sau Ionesco, dacă vrei. Textul începe bine, \"tai\" frazele la fix, la un moment dat mă gândeam că nu mai scrie Loredana, ci... Florentina. Ce mi-a plăcut... mai puțin? Un anumit subiectivsm autobiografic, dacă îmi dau bine seama, apare după aliniatul cu \"un birou mare și luxos\" și am impresia că de aici încolo textul scade. Explicația la sexul hienei m-a cam nedumerit (ideea nu-i rea, dar ocolișul respectiv, cam lung, contrastează cu ritmul pe care ți l-ai impus inițial). Apariția domnișoarei \"nepărat blonde\" și anticiparea pătimașă a furtunii ce a urmat îmi întăresc convingerea că este un episod autobiografic. \"Nimic nu este mai înșelător decât politica și aprecierea semenilor\" - este un dicton latin, aproximativ citat, care mi-a venit în minte după ce am citit textul. La fel de sincer ca de obicei,
fanul tău,
Cristi