Frectie ironica

Frecție ironică Nimic nu este mai frumos decât o dimineață în care realizezi cât de superbă, cât de simplă, cât de mulțumitoare, cât de minunată este viața…altuia. Aprind o țigare și mă las în voia unei lumini ce tot vine spre mine din cer…deodată, simt speranța, simt pofta de viață, simt o durere în cap și un urlet al unui vecin de la opt care strigă după lanterna scăpată… Și în toată nebunia asta în care-ți vine să masezi puternic pereții cu capul, se naște o nouă boală în paranoia mea…Alin. Ce viață am auzit că are flăcăul ăsta…Are corp de model ( de muncitor la “mașini grele Brăila”…probabil), are bani gălăgie( cu coduri PIN la buzunare), ce mai… e decupat din reclamele la izmene. Ce mă oftică pe mine la Făt-Frumos Cu Muci Atârnă ăsta… o are pe obsesia mea. Știe “dește-n cur” ăsta cât am cugetat eu cu limba scoasă la fetița asta? De fapt, dacă stau să mă gândesc ar trebui să-i zic “Gambrinia” de la berile alea ce mi-au făcut lipeala cu prima persoana ce-mi oprea traseul spre asfalt…și cine era prima persoană…Gambrinia…( a doua persoana era plt. Vasea de la moravuri)… cine mi-a coordonat pașii pân’ la Sălăjan…Gambrinia…cine mi-a scris numărul de telefon pe mână…Gambrinia…cine m-a sărutat în stație la grigo…Să mor de știu…cine m-a sunat acasă să vadă dacă mă simt bine…plt. Vasea de la moravuri…pe cine am visat eu în noaptea aia…Gambrinia…cine m-a întâmpinat a doua zi la liceu…Gambrinia, dup-aia plt. Vasea de la moravuri cu directorul și cu diriga…cu cine m-am dus la film în ziua aia…cu Gambrinia și cu încă alți 10 colegi…cine m-a lipit pe mine cu scotci de scaunu’ de la cinema…tot Gambrinia…cine i-a dat ditai palma lu’ Gambrinia…plt. Vasea de la moravuri că nu vedea filmul…cine a rămas cu ochiul vânăt în ziua aia…eu (încercasem să o apăr pe Gambrinia de plt. Vasea de la moravuri)…cine mă evită azi pe stradă…Gambrinia…și cine e combinat cu Gambrinia…Alin. Am înțeles că se vor despărți în curând…cel puțin îi voi despărți eu cu un topor calibru 38…cred că glumesc la afirmațiile astea pripite dar mi se roade sufletul mai rău ca la reclamele la Bonux… Un final mult prea fericit ar arăta așa: Eu cu Gambrinia, Ai mei la țară eu acasă, Eu cu Gambrinia, Vadim președinte, Eu cu Gambrinia, și în final l-aș angaja pe plt. Vasea de la moravuri “să-l ajute pe Alin să urce scările”sau altfel spus să aibă grijă de arcadele acestui Alin ce s-a lins cu obsesia mea Gambrinia. Dedic această “operă” tuturor celor cu numele de Alin ce au avut relații cu Gambrinia mea, și șampaniei ce m-a făcut să mă ling cu Pupilia.Și dacă tot e mocca și lu’ Plt. Vasea de la moravuri și contribuției sale la durerea mea continuă de șale.