Duhul din seringa

Duhul din seringă “Suntem tineri ce ne pasă/ când viața e așa frumoasă.” Porcăria asta o ascultam când încercam să meditez profund tăindu-mi venele cu o “Husgvarna” (foarte multe persoane m-au întrebat ce-i aia…e o drujbă) și înecându-mi neuronii cu apă de la chiuvetă că bani de alcool kanci. Decid brusc să las depresia…am văzut și eu reacția la câțiva care mi-au citit “operele”(mă rog chestiile astea…) și mi-am dat seama că targetul e foare restrâns…eu( și încă 3-4 damblagii). De viitor best-seller nuh?… Cum ziceam las depresia și reiau o zi neobișnuit de bună. După o seară surprinzător de banală mă afund într-un vis d-ăla perfect ce-mi transformă mămăliga uscată din farfurie cu un umil juma de kil de caviar, iar știfturile din picioare într-un Z3 cu combustibil pe flegme cu vitamine, acel Viceroy dintre buze într-o havană, până și bipăitul extrem de enervant al ceasului ( s-a descoperit a fi metodă nazistă de tortură) se schimbă într-o voce molcomă a lui Cotabiță ce-mi șoptește: ”trezește-te azi e o nouă zi” …preferam bipăitul. Toată ziua mi se derulează ca într-un videoclip de Faithless( unde toată lumea pare drogată în afară de tine). Ies afară din bloc și-mi sar în ochi două dube de Poliție…mă gândesc imediat la plantația mea de vise, am pus-o… încep un pas ușor de șprint paralel, dar din fericire plt. Vasea de la moravuri are grijă să mă oprească cu o mână ( impropriu spus mână la acea șenilă de tractor) pe umăr: - Ce fugi așea măh? - Nu șefu n-am făcut nimic, mi le-a dat un prieten și mi-a spus că fac un trandafir indonezian din ele și le-am aruncat de frică într-un ghiveci și ele au crescut și azi vroiam să vi le aduc la secție să vă întreb ce sunt și n-am fumat deloc din ea și nu sunt vinovat și șefu înțelege că am și eu trei copii de făcut și nu vreau să-i las fără mâncare…( o dau într-un bocit paranoic care nu-l mișcă în nici un fel pe plt. Vasea de la moravuri) Cu o privire tâmpă…reformulez: Cu o privire absolut normală organul îmi dă două palme: - Ce tot zici tu acolo măh? Eu te-am oprit să spui dacă ăla care îl am eu în dubă ți-a luat vreodată bani… Mă luminez…paranoia dispare…mă uit spre dubă și-mi văd visul împlinit…era Vulpe. Mă apucă o remușcare și total împotriva dorinței mele îi spun: - Nu șefu nu mi-a luat bani…( la dreaq cu conștiința) nu mi-a luat numai bani ci și 2 mobile și m-a și bătut săptămâna trecută că n-am avut să-i dau o sută de mii… Nu dau momentul ăsta nici pe un lins cu Alina, simțeam cum șansa a refuzat să mai vomite pe pantofii mei, simțeam că peste o zi când se întoarce Vulpe o să fiu un om mort…dar nu conta eram într-o euforie nebunească… Plutesc pân’ la școală…n-am realizat nici că am dat 100 de mii la un aurolac( de fapt mi-am amintit prea târziu când l-am alergat în stație la Mihai Bravu să-mi dea restu’ ) nu-mi dădusem seama nici că intrasem cu țigarea aprinsă în liceu…intru într-o clasă aleatorie mă așez la locul meu după ce ulterior l-am expediat în bot pe ăla care stătea în banca mea și simțind privirile de “ce dreaq caută ăsta aici” mă întind mulțumit( poziția de rapper cu șlițul la vedere). Am refuzat orice trezire la realitate( decât în momentul în care am văzut-o pe Alina și am legat 3 fraze retarde despre școală). După 3 ore de delir decid să sărbătoresc: îmi iau o pungă de semințe și o bere și mă așez pe o bancă în Cișmuigiu.