Viata la kil

Viață la kil 18,10,7,4,43,17…ca de obicei 18,43,10…și atât…la un număr de o dacie și de o sută de milioane…bani nemunciți…mai bine mă combin la o afacere cu mobile : eu le fur, eu le deblochez, eu le vând, eu iau banii(câteodată când am bulan…de obicei Vulpe mi-i ia)… super combinație. Bani furați în mod cinstit. Gândurile astea îmi treceau prin cap la metrou la Sălăjan când salivam la niște știfturi de adidași la vreo 500 de mii, mă uit la teniși mei multi-lingvistici, care doar ei am impresia că vorbesc cu mine. Lângă standul de “pume”(cum ar suna în română “my pumas”?) e o gheretă cu țigări, mă apropii scot mărunțiș( cu greu adunat din vinderea a trei Libertatea furate) și mă exprim cu o față demnă de 955 și un Smecta combinat cu Mucosolvan _ Da-ți-mi și mie un pachet de “havane”. -Nu mai avem Plugarul… La naiba…aveam poftă de niște tumoare fără filtru… - Atunci niște narghile… - Anghelescu ? 16 000 lei Zicând asta, se ține preventiv de nas…degeaba…miroseam mijto( mă dădusem cu iz de aromă de “aftărșeiv” Kreskova). Ghinion…15 000 lei. -Îmi dați fără o mie lei? (timp în care scăpasem o râgâială mutantă ce desființase simțul olfactiv al vânzătoarei). Cu o mișcare suspectă de intoxicație îmi da 3 pachete pe mocca… îi mulțumesc și aprind o țigare…nici nu-mi înnegresc plămânul bine că și sunt întâmpinat cu o serie de pulane peste cap și picioare de începusem să levitez în derivă spre sol. Brusc gravitația se face simțită într-un stâlp ce îl văd venind amenințător spre mine…încerc să fug dar fiecare picior trage în altă direcție lăsându-mă să cercetez asperitățile cimentului proaspăt întărit. Inconștiență. Mă scol…mă ridic…amețeală…în scurt timp joc leapșa cu doi stâlpi…m-au prins amândoi în același timp. Inconștiență Mă scol din nou… mă agăț de pachetu’ de țigări dar niciuna…brusc realizez că roșul intens cu care este împodobită această parte a stației are o sursă predefinită: arcada și genunchiul drept care practic poate fi considerat și stâng…caut sursa de agresiune…la naiba…ochiul acționează ca decor pasiv la inexpresia feței(printr-o polisemie extrem de largă mai putem numi față, un chip cu caracter pugilist doar de primire). Mă agăț de aparatul de cartele și încerc să-mi refac constituția( cât de cât cu intenție de om). Nu înțeleg de ce și cum dar prin negura ochiului stâng( dreptul încă se reculege, la propriu) observ configurația unui rictus imbecil, pervers, din partea unui munte de carne și grăsime( ce ar face geloasă o întreagă dinastie japoneză de luptători de sumo), un experiment nazist eșuat mă privea cu o expresie thriller-psihologică, în timp ce flutura un pulan metalic cu nuanțe rozalii…încerc să leg două cuvinte care ar semantica cu universalul De Ce? Calm, flegmatic, râzând îmi spune tandru: FUMATUL INTERZIS ÎN METROU !