Gheorghe Aurel Pacurar

Mi se strapezesc pleoapele in spatele clipirilor nesomnului speriat trezit...Inca o secunda de noapte...inca un geamat undeva intre necuprins si limita de sus, intinsa, a gandului trecand cu dinadinsul ala negru prin suflet precum Sfantul Apostol Toma prin durerea taierilor dintilor unui fierastrau ce uitase sa vina dupa ce moartea ar fi putut sa umble...Deci numai plansul acela al ungiilor ideogramice nu poate sa descrie inainte de lacrimile de dinlauntru...De aceea se plange pur si complicat...Si-nainte si mai ales dupa inserat...

Inger dus cu aripile inainte printre cartile din minte...

Si imi vine sa ma duc...Incepusera numaratorile respirarilor intre doua senzatii: Te-am prins! Mi-au strigat! Perventralule! Ai avut, zicem si marturisim, mai mult de una senzatie intre zicem doua respirari...Aveai mainile pline de pamantul ala penibil si plin de licurici si mai zici? Hm! Ce de vene nene! Numai zboruri fara pene si doar noduri fara semne...Fa 941 si da-i drunul catre undeva...Numai nu te uita inapoi pentru numele lui Dumnezeu - la fiecare colt se transforma in stane de sare umbrele alea cu buzele pline de saruturile cuiva...Si nici macar n-au auzit de Sodoma si Gomora...Iadul te mananca mai taxiatule!...N-aveti decat sa strigati cat vreti! Sapte ori trei fac mereu sapte sute saptezeci si sapte...Na si gata!

Se da mirarea scrijelita de cu penele plansului dinadins.

Deschisa acea vena cu mirosul aprins de cer...Inainte sa se poata ascunde secundele picioarele ei goale separau camera oarecum stiuta de la Porumbescul fara vioara si de la secretara cu negri-i ochi..Aha, o stiu! ca si cum s-ar mai putea sti ceva dinspre cesul acela limbuit mereu intr-o centrifuga coborare gravitationala la sase-suprapus-jumate...Manose unice de la fata spre spate...Si buzele mari nerazand de mirare cu palma stransa cand doare...

Se da si nu se ia.

;-) Numerii sau Recensamantul ... Este un termen arhaic pentru \"Numararea\"...

Tora - Primele cinci carti ale Vechiului Testament - au primit in traducerile moderne - mai ales cele de dupa 1555 cand s-a stabilit prima impartire a Sfintei Scripturi in capitole si versete - nume noi ca: Facerea, Exodul, Numerii, etc. Numele vechi ebraice ale cartilor sunt insa date de primul cuvant din fiecarer carte...Astfel pentru prima carte din vechiul testament numele este \"La inceput\" sau Beresit in ebraica...

Poezia este a Irinei - Irini Paxi - care este reala si cu burtica de ingerasul nostru.......(sunt cate sapte puncte cui sensuri si cu caldura specifica inconfundabil numai cifrei sapte - aici se va rezona a de sapte ani plini si plansi si bucrosi si uneori mangaiati si sarutati pe mot);-)Scurte clipe mai sunt pana cand pasul pus pe nisip va striga la urma lui lipita inca de pielea talpilor cautand a de mangaiere malul acela mereu morganic...De ce? Numai Bunul mai stie...

Si iata si poezia celor sapte ani....... sau a celor sapte puncte.

\"De a sapte ani

Hai sa ratacim
Printre carari de cuvinte
Intortocheri
Cu miros de iarba
Si cerb si caprioara
Minuni
Si prim sarut
In noapte
Amintiri
Mai simti miros de ingeras?
Hai sa ne lasam invaluiti
In aripi albe de inger
Sufletul meu...........
Nunta
Plecari departe
Greseli?
Regrete?
Poate e doar un vis.....
Trezeste-te !!!!!!!!!!!!!!!!!
Trezeste-ma..........
Poate nu se aud bataile in fereastra.....
Sau poate sint doar bataile inimii
Mele
Secunde........
Sintem aici............
Privind
Asteptind
O minune

De a \"La multi ani !\" pentru noi,\"

Imi este iar o sete nedefinita de ultima umbra care ii mangaia undeva in Babes gleznele subtiri si iesite parca la vantoarea de ochi...Numai frunzele adormite verzi in copaci aveau sa se trezeasca la ruginiu cand umbra ei o cautam pe fiecare copac din jur...si vorba Poetului: \"parca toate purtau hainele ei si aaveau capul ei\" dinadins...Astept respirand dinadins o posibila revenire prin Gradina Botanica...Sa dati de veste ceasul si ziua cu pricina sa vin si eu a de umbra cautatorul caci iata, undeva departe de aproape, inca mai sunt asteptate lacrimile mele gleznicioase...

Inger stand pe iarba si plangand in barba...

Alergare caldura printre galbenele fire de aer, cu pumnii adunati undeva intre cercul polar si ultimele caderi de frunze in frunze - undeva inspre amazonica ridicare de vanturi - la ceasul la care durerile acute dintre tample definesc sensul trecerii prin sensuri...Se face seara inspre taceri si meterezele se zidesc inaintea tacerii rupte de pe buzele cuiva, undeva, candva...In paralel numai zambetele acelea nevazute ale unor vene strigand la un automat de bani dupa racoarea lamelor de barbiserit firele de iarba din carnea aerului fierbinte...Si mangai pe frunte cuminte...

Inger vara de fierbinte pe un san dormind cuminte...

Cum sa poti sa-ti deschizi aripile undeva in miezul lacrimilor cazute de cu seara undeva - martorii oculari spun ca s-ar fi simtitit primavara - departe de lumea dezlegata la pictura cu degetul pe inima...Sufletul, deh! Ca si sufletul...Suflat ca si praful de pe cartilea apasate de tacere undeva in rafturile albe de ingeri...Inca o urma de aripa lunga si plina de tacere dinadins...Si printre frunzele verzi asa de greu de prins...

Inger lung si praf de stea peste alb de negru grea...

Beresit
-------
## La inceput in ebraica ##

Am alergat descult
Prin noaptea siderala a ochiului tau
Cand universul
Se nastea.

Stele mi-au sfartecat pieptul
Si ochii
Si buzele,
Sangele meu alb
Incarnandu-se centrifug
Dupa fiecare lacrima alba,
Suflet alb,
Iubita mea.

Priveste-ma
In fiecare noapte
Sfartecat
Pe Calea Lactee.

Se da ingerul tulburacios adanc, adanc, de tot...

ma inorog de calul ei
si ploua sfant cu ochii mei
ma pas galop pe albe sei
si ploaie sfanta de idei,
ma iarba neagra la copite
cand neputinta ma inghite
ma val de mal pe plaji dospite
cu pesti din apele cernite
ma ghioc de stele inorog
si foc de albul ei ma rog,
sa hergehelii cu ochi-i foc
ca-mi este-n campuri nenoroc.

Inger adapand in noaptea se sanziene caii cerului la lacrima dorului.

Hai sa fim si sa iubim
Hai sa zbor inspre preaplin,
Hai sa slove sugubete
Hai sa zambetul pe fete,
Hai sa sufletul deschisul
Hai sa-n brate paradisul,
Hai sa fim si sa dorim
Hai sa suflet ingerim,
Hai te pup cu-n fir de nai,
Hai sa ne-n-talnim in rai!

Se da ingerul fuior, suflet zambet prin fior...

Nu te mai misca! Acum, pun de o daltuire cu tine...Te ascund in piatra si te vor vedea oamenii...Nu te mai misca! Faci lumini albe peste tot si nu pot sa-ti fractalizez contururile...O sa pari un ireal de inger...Pai nu seamna cu mine ce lasi tu in piatra aia! Da? Da ce tu arati a piatra? Ai tu habar cum arata un zbor daltuit? N-ai ca esti inger si n-ai ca in genere ai treaba...Alta decat sa vezi cum se sta un zbor in piatra...La o adica, vorba lui Iocan, ala cu poiana aia...Ploaia tot degeaba cade si peste buni si peste rai...Toate fetele frumoase se fac femei la un moment dat - sincer sa fiu nu prea imi dau seama cine da momentul in cazul asta, desi vad cine-l ia - si apoi plang...De daltuire nu scapa nimeni! Si toate, mai dar toate, fara de exceptie, sunt copiii cuiva...Ale cuiva...Va. Hai nu te mai misca ca am ajuns la oasele mele cu sare de dalta adusa din Damasc...Te voi slefui la sfarsit parusieic te voi inluciiiiiii cu nisipul din lacrimile mele evaporandu-se-le...Te fac miros de mare si de verde-rosiatic printre porii tai mari si zburliti de intindere...Da: indiferent cat de mari s-ar da, se ia mic si ghemuit ghioc in bratele cuiva...Daca nu, atunci da.

Inger mijlocitor de zbor pentru ultima piatra aruncata din Eden catre o frunte protejata de un semn.

Palmele tuturor fetelor frumoase adastau la molcoma sarutare a apelor pe spinarea delfinilor care se supuneau scuiparilor repetate din valuri ca si cum salturile le-ar fi apartinut pe deplin...Nu, ei nu aveau necesitatea de a respira cum nici oglinzile nu au necesitatea ca cineva - e drept tocmai iesit pe plaja - sa se uite adanc in ele...Si chiar daca milioanele de femei ar sta la cozi interminabile de s-ar infiora marile - respirand sarat brizat - chiar si atunci n-ar fi de inteles comportamentul valurilor, geloase pe scuiparile mangaiate...Ele nu pot vedea delfinii caci ei nu respira prin bule de aer in miezul luminii ci prin insasi pielea lor dedata la palmele frumoaselor femei...Cu dalta, cu dalta.Ta! Ta! Ta!

Pacatul cu dalta
----------------

Ne va ierta
vreodata
cerbul
ce doarme
In piatra?

Atat de tari erau oasele amintirilor acestea ca incepusem sa ne frecam de la o vreme unul pe celalalt cu nisipiul pietrelor...Rezista? Rezista! Mai ia o piatra te rog...Una de granit pe care au calcat generaii de copite de cai purtand in seile lor generatii de luptatori vredenici de fala lor, incantati de generatii de iubite de luptatori mandre de iubirile lor si de generatiile de copii ai generatiilor de luptatori...Cu ea sa ne frecam de piele, de carne, de oase, de ganduri, de tecile de ganduri, de senzatiile si urletele mamelor noastre, de senzatiile simtite de mamele noastre prin tatii nostriiiiiii...Hai sa ne miram ca ei ne-au facut pe noi inainte sa-i uitam...Ei ne-au facut pe noi pentru ca vezi tu ei se intrebau mai putin despre ce a fost si mai mult despre ce va fi...Antigelozia de poarta si prin vene de vrei cu adevarat sa simti A..C..U..M..

Magoslovim! Magoslovim! Magoslovim! Al patru-lea Mag...Avea luminite in ochi si de aceea - eu va marturisesc si el rade - de aceea n-a putut s-o faca...Si pe El si pe Sfanta Maica i-a avut la puterea lui insa n-a putut...Avea luminite in ochi...Apocalipsim! Apocalipsim! Apocalipsim! Cele patru zari se pot dezlega de cu seara...Miros de Peceti! Grija la calduta stare! Din gura lepadare...Stare? Dezlegare? Inainte de toate banuiala despre a patra Mirare...Mirare...Mirare...

Am stat o felie de fum albastrui - de parca ar putea cineva la cei cinci microni cat are sa-i vada culoarea corect pe timp de bezna artificiala si cu celulele cu conuri zburlite la maximum dupa o pereche de buze - si m-am uitat adanc daca se va trage sau nu perdeaua aia plasticata ca sa se vada ceva...C..E..V..A..Naiva incercare caci uneori dusurile astea moderne au niste rame de aluminiu glisante - atentie la glezne cand intri - si nu te lasa decat sa ghicesti ceva-ceva din posibila mangaiere cu ochii...O..C..H..I..I.. Nu este categoric decat o respirare adanca despre marginea luminii cazand - rfractie de reflexie uda - printre acele mici fire de par resemnate de atatea nepupaturi - pupaturile se concentreaza de cu seama la acele buze de dinainte de sensuri, ele plinele de vibratii - si se zburlesc mai cu seama cand se stinge ochiul de sticla de la marginea pervazului de ferestra...M..E..R..L..I..N..luna coboara, obosita parca de evoluta cerului si se aseaza cuminte pe palmele albe - inca, desi nu se poate pune pariu acolo inspre degete - si asteapta o respirare cuminte...Si marea tristete sau mai bine bucurie nedisimulata este ca ea, respirarea, asa ca un oftat uneori, vine...V..I..N..E..Fantasme imi zise cotul trezit inca din flegmatica lui descindere de cu noapte in zonele interzise ale senzatiilor - mda, se poate si asa nu? - si se intinse lung asezand umbra unei aripi in ghiocul de inima calda si sanuind vibracios...P..A..T..I..M..I..

Ma intrebam tot timpul oare ce se va fi peste cateva zile sau ore sau ani...Uneori veneau clipele alea frumoase si uitam - odata m-am oprit intr-un ochi de praf, urma unei foste balti la un capat de alee, si mi-am impus sa nu uit niciodata lumina si praful acela - si lumina si praful insa alteori se adunau asa ca intr-un manunchi de raze si-mi luminau ochii...plangeam om in toata firea si ma uitam adanc in amintiri...depresii de sezon sau mai bine zis de viata ...apoi imi aminteam toate clipele rotunde si lumina unica ce ne mangaia copilaria si...hm...mereu stateam numai in spate intre fete...;-)))

GAP: Pas de verde pe lumina
GAP: Si albastru de prealina
GAP: mangaiere de mistere
GAP: Gura galbena de-a cere
GAP: Si genunchi de calcar alb
GAP: De la cerul asta dalb
GAP: Si cu trupul translucid
GAP: Iarba-n verde de aprind
GAP: Si copac verzind in taina
GAP: Cu o coaja-n loc de haina
GAP: Cu o palma moale apa
GAP: Buza-n ea mi se adapa
GAP: Cu sarutul nins pe buza
GAP: Si cu cutele la bluza
GAP: cautand tacerea-n stele
GAP: Si vorbirea printre iele
GAP: Desenand cu buzele
Monika was logged out due to inactivity
GAP: Stelele confuzele
GAP: Si cu palmele zapada
GAP: Si cu zarile iar prada
GAP: Aducand din noapte sensul
GAP: Preaploindu-ti universul
GAP: Resemnand in toate clipa
GAP: Din secunda mititica
GAP: Mangaind cu sacrificii
GAP: In atomul artificii
GAP: Si prinzand in zori chemarea
GAP: Nisipind pe umeri marea
GAP: Asternand in toate sarea
GAP: Si-n tacere neuitarea

Fata bulgar de lumina
Ninsa-n clipa ce-o sa vina
Cu poveste noapte lina
Pe la inima sa vina
Cu copila ingeras
Alkergand la,paraias
Si cu lina seara prinsa
La ureche-ncet prelinsa
Cu oite si cu miei
Adastand din ochii tai
Stai cuminte mal de seara
Asteptand a primavara
Si cuminte ochii-n stele
Si la amintiri cu iele
Trup nedat la licurici
Si la buze cu sclipici
Preacuminte preafemeie
Preauitand de curcubee
Asteptand in iarba lina
Resemnarea sa se vina
Palme puse-ncet pe umbra
Gura stransa in penumbra
Ingerasul de manuta
Si la inima hainuta
Stau cuprins de ingerime
Si cu sufletele pline
Si ma rog incet in noapte
Cand \"ne esti asa departe\"
Sa se vina-n clipa ta
Ingerul copilarea
Sa se duca resemnarea
Si sa-nceapa-n clipe marea
Sa se faca plaja lina
Cu nisipuri de Lumina
Si sa-ti fie clipele
Ridicand aripele
Si sa-ti fie soamnul lin
Caci nu pleaca cei ce vin
Si nu vin cei ce-au plecat
Uite ca te-eu mangaiat
Uite ca se face seara
Sufletu-ti din sens coboara
Si mai ai la inima
Dragoste de cumpana
Scoate ape din fantani
Clipele de saptamani
Si din somnuri resemnarea
Insa te asteapta marea...

Daca n-ar fi
Nu s-ar povesti.