Gheorghe Aurel Pacurar

Corp de sinus rupt pe zile
Printre slovele vernile
Adumbrire de cotlet
Asta-i arta de poet!

Se da ingerul boooicios si tacut dar si frumos ;-)

Ingerul meu stie ca daca n-ati fi voi, si tu, si tu, si tu...atunci toate cuvintele mele s-ar goli de ele insele, mainile mele s-ar redefiniiiii plate si nesanuite, necopsite, nemangaite si buzele mele ar lua forma intunericului din jur...M-as aduna precum un picur de ploaie caci n-as avea trupul tau langa care sa cad in genunchi cand voi veni de la razboaiele altora, m-as nebarbatii si m-as nenaste...mai ales m-as nenaste! Dumnezeu v-a dat voua: tie, si tie, si tie...suflarea aceea divina, puterea lui de a sufla si-a da viata...Noua ne-a dat sudoarea perfidiei de-a va fi ascultat...Insa a zis: \"Sa-i facem omului femeie!\" si apoi \"si-a vazut ca bune erau toate\"...Voi sunteti aerul acela fin si zambind in care ingerul meu zboara...Fara voi inima mea ar uita sa se bata...Ce-ar fi ticul fara tac?

Un inger revoltacios dar frumos, care sa mangaie acum - simtiti?- atunci zanmbiti - toate femeile din lume, deodata!

va iubesc mai frumoaselor!

Azi il vedem si nu e...Parafraza:

Era prea mult praf...Le-am spus sa aspire dar ei, ingerii, nu! Noi nu mai facem nimic! Au intrat in greva...De avertisment...Nu, acela nu era razboiul nostru insa ne trage ata mamii ei spre el...Zici ca ne-au lasat lichid encefalic in cap in loc de creier...NU POT SA CRED CA LUMEA VA FI FACUTA PE LA SPATE DE UN INDIVID CARE NU ESTE NICI ALEXANDRU MACHIDON, NICI IULIUS CEZAR SI NICI MACAR GENGHIZ HAN!!!!
Hai, ca vor invia Moise si Enoh mai intai!
Vor muri si vor invia...
Si inca de-acolo mai avem timp de-o respirare la valea pietrelor...Tu vei da tata la copii si eu ii voi invata sa deseneze pesti cu un bat pe nisip...Si ne vam zambi, asa, ignorand praful ridicat de aripile ingerilor, oarecum tarziu, mult, mult prea tarziu...

Un inger temacios pentru scrisul prea frumos.

Era moale si dezcordata ca si cum n-ar fi stiut ca in secret cineva tinea pasarile alea inlantuite...Avea o sete de antisemne! Si-a pus capul incet pe umarul meu si am tacut asa, cat o vesnicie. In acea secunda am avut inimile sincronizate la plans si la ras deopotriva...Statea calda si buna cu mainile peste masa aiai ciudata si a fost fericita. Crede-ma! Si va continua sa fie caci citeste noaptea prin metrouri cand eu dorm in paturile frumoase si ma gandesc la ingeri...O sa ma mai viseze o vreme si vei mai astepta o vesnicie...Atunci a fost a mea si cu mine...Impaca-te cu ideea sau da un Control+Alt+Del...Nu uita insa sa-i spui si ei...Desi inca are mainile pline de sange s-ar putea sa nu vrea...In rest mousepad fluturacios ca la mine e bine!

Hai sa fim fericiti!

Spune-mi ingerule, se poate pleca asa pe jos de unul singur catre Golgota? Adica asa fara Gradina Getsimani, fara sarutul lui Iuda, fara minunile de la nunta din Caana Galileii, fara orbul care a vazut, fara Ioan Inaintenergatorul, far Egipt, fara \"Bucura-te cea plina de dar Marie\"? Se poate renunta sa dintr-o data la Schimbarea la Fata si la \"In Iordan botezandu-te tu Doamne\"...Putem sa ne rupem cumva hainele fara sa strige Marele Preot : Erezie? Putem sa ne facem asa ca uitam si intrarea prin usile inchise si drumul spre Emaus?
Adica putem sa punem de-o rastignire numai noi doi? Fara martori si fara srtigate, fara soldati romani si fara evrei nervosi, fara intunericul de la ceasurile noua si fara catapesteasma rupta?
Stiu ca s-ar putea dar ar ramane plansul acela al Maicutei Sfinte...Si ar ramane ei neparticipantii fara bucuria aceea a minunilor, a invierilor, a strapunsului de coaste, a buretelui dat la gura in loc de apa, a circului cu tablita aceeea: \"Iisus Hristos Regele Iudeilor\"...
De ce plangi ingerule? Nu plange! Oamenii au pus azi de o dezaripare...
Auzi Ada, ia o pana de ingerul meu cu tine sa-ti tina inima de va fi sa te intristezi de Montparnasse-ul ei de viata!!!

Ah, iata ca se bulbuceste ingerul acesta de drag...Si punem de-o poezie, asa, ca pentru ingerii aia mirosind a paine. Hai ingere cu citatul ala, ca am gasit-o cu mmainile ingehtate de frig, acolo, la foc...A adus lemnele sa faca focul acesta de inger...

„Si uneori la focul mic
Din casa lor sarmana
Iisus, induiosat un pic
Coboara din icoana“

Si poezia pentru ingerul asta rugandu-se:

Gavroche
--------

Mi-s urmele adance in zapada,
Si-s vanator adulmecand a prada,
Ma simt ametitor printre troiene
La ceas de ninsa geana care geme,

Mi-e dor de ape si de licuri line,
Mi-e alergare de o blanda ciuta,
Si-s urmele de ingeri peste mine,
Ma cheama un ulcior ce ma asculta,

Ma dau vanat de cerbul din poveste
Si ma alerg nebun printre secunde
Cand pusca mea de stele nu mai este,
Eu stau si plang la rugaciuni fecunde,

Ma da tu Doamne doar padurii mele
Ma ia si-mi fa tu Bune o talmuda,
Si-mi lasa un cutit arzand in piele
S-apoi ma fa din rana-mi iarasi ciuta...

Cu un inger de caprioara pentru Gavroche ;-)

Ha, ha, ha! Astept sa vad castelele de nisip si oraselele din LEGO! Astept sa vad sculpturile de ghiata sau gheata ca mie imi place inca sa mai manac din cand in cand motul la vre-un turture(nu doi, nu trei, ...;-)) asa cu gura putin deschisa ca la e. Mi-e dor sa va vad daca puteti rupe lumea si limba moarta (vezi seriosul Bibere si Bebelus in concurenta pentru Biberon sau Beberon). Mi-e dor sa simt ca va integrati in Europa inimilor Sfintilor Petru si Pavel...La Vatican copii!La Vatican ca la Istambul este Constantinopole un nume interzis! Hai la Athos sa vedem minuni de jucarii si de jucausi...Hai sa vad cat va puteti americaniza. Romaniei ii trebuie loc de respirat! Limba engleza nu este o limba mai buna ca cea romana(dor, dor, dor) este insa mai flexibila si mai jucausa. Nu se incrunta asa academic cand vre-un santierist de inginer o prinde si o macina in brate. Conteaza doar necuvintele a zis el. Eu va spun: si dincolo de necuvinte si semne si noduri se afla senzatiile ochiului in apus si ale pielii sarutand cu buzele pieloase nisipul si marea. Sa dam drumul la mirosurile de sare, la picurul ala de culoare de pe sanul mamei trezita de cu zori sa dea sa suga, sa lasam mirosurile sa ne patrunda fara reguli. De reguli si de atata seriozitate ati uitat cum pocnesc strugurii intre dinti si cum se poate iubi, moschilor(fara dia-criticus ;-))...Jucati-va oameni buni si fiti spontani. Asta este sansa liberatatii prin dogme bine intelese. Dar respiratil odata pe Dumnezeu daca vreti sa simtiti cum intra piroanele inntre oase! Credeti in minuni? Nu demitizati sentimentele ci demitizati limba romana. oamenii au nevoie de Fat-Frumos, palpabil, \"pipaibil cu mana\" si nu de basmele despre el. DA! Se poate! La Turnul Babel va zic, zideau intr-adevar o piatra si-un inger! nu numai pietre! hai ca stept sa va citesc nebun de joaca! nebun de libera comunicare prin senzatii. Avem sansa unui popor subtil oameni buni. Sa n-o irosim numai in bancuri amare si-n \"rasu-plansu\"...haideti si cu \"plansu-plansu\" pana veti simti sarea aia durere din lacrimi si pumnul ala cu unghiile sfasiind carnea...hai sa nu mai pictam cu vopsele si nici cu cuvinte, sa pictam va conjur cu senzatii. Sa nu mai compunem cu note si cu portative sa compunem cu senzatiile datorate sunetelor inlantuindu-se si iubindu-se. Dvorak, dvorak, d-v-o-r-a-k. hai sa reluam comunicarea dincolo de arte in lumea senzatiilor pure. Hai sa ne vedem la Turnul Babel. Eu aduc ingerii si-I promit la Dumnezeu ca oprim lumea Fugii pentru el. hai ca va pup frankfurtesc si va iubesc.

\"veniti de luati lumina!\"...Era o poezie cu miei albi ningand...Ultima poezie...neterminata asa cum ii placea lui...si alba ca si ultimele trepte ale blestematului ala de spital, ca si halatele celor care-l sprijineau: Respira! Respira! si el gafaia si zicea, numai o singura data: Respir!
...................................
fa bine si ajuta-i tu sa coboare si el. El a vorbit cu ingerii inaintea noastra. Aerul lui se mai pastreaza in toate tramvaiele din lume...Si in sarba sau mai ales in sarba...Spune-i si lui sa nu uite, asa prins cu vre-o discutie cu copacul Gica sau uitandu-se asa zambind dupa vreo pulpoasa, sa nu uite sa coboare la Invierii!

Da...Pentru aceste senzatii se da ingerul lui.

Sensuri
-------
Stai, ca uite poezia
Ne dezleaga nebunia
Si e liber la paiate
Si se-ntind in clipe ate,

Punem clopotul pe bruma
Si ne intalnim pe luna
Facem lacrimile paine
Si muscam adanc din maine,

Facem „vine“ din „a fost“
Facem zboruri din anost,
Facem ingeri din crevase
Visuri impletim din oase,

Ne-ntalnim si punem clipa
Sa ne-nvete iar aripa,
Si de zori ne facem seara
Si de iarna primavara.

Gavroche
--------

Fata calda, fata buna,
Inger sfant sub praf de luna
Adormire in nestire
Aripi sfante spre citire

Stai o clipa si te uita:
A-nceput o ploaie muta
Si-a-nceput sa cada-n picuri
Papadia de nimicuri

Dormi ca ploua-ncet pe piatra
Si ies zeii sa te vada
Dormi incet cu paza buna
Si la inima cununa

Dormi copila, dormi in semn
Ganduri lungi cu untdelemn,
Dormi copila gand curat
Si cu sufletul spalat,

Eu adun si cioburi grele
Si adun si ganduri rele
Dormi copila fara plans
Ca azi esti si maine nu-s.

Hai ca ne asezam...Eu am sa ma uit adanc in ochii tai si tu ai sa te uiti asa, parca ademenita de genunchii tai si parca simtind inca fiorul acela firbinte, inexplicabil, mirosul acela al pacatului moale destins pe bratul tau asezat pentru sarutare...Ai sa te uiti deci in alta parte. La stanga va sta ingerul si la dreapta va veni El...Tu ai sa taci si-ai sa plangi asa, cat de mult te-ai bucurat si poate in extraz ai ras si te-ai infericit atunci cand mierea aceea dulce si lumina aceea de vitralii interzise inca te mai mangaiau...Eu am sa-ti prind gandurile din zborul tacerii si din gemetele alea de suflet...Ingerul are sa-ti ia amintirea pacatului iar El va pune mana peste mana mea si ti-o va aseza incet pe cap...\"Cu puterea ce mi-a fost data...te dezleg pe tine...(zi numele)...de toate pacatele cele cu vorba, cu fapta sau cu gandul, stiute si nestiute, cu voie sau fara de voie...\" dar de fericire nu te voi putea dezlega. Si nici dezaminti...Ai sa fi libera la Sfanta Impartasanie! Si daca poti sa nu mai faci...Si apoi voi zambi asa intelept caci stiu cum este cu fericirea...Eu te astept caci ai sa mai fi fericita.

Citat(desigur ca iar din Petre Tutea!):
\"I-am spus eu părintelui Stăniloaie că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiti? Popă, zic. Si unde aveti parohia? - N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot\"

Ai un inger cu aripile cautandu-te de la mine!

Hai sa ne amintim amandoi...Eu si ingerul ca tu inca dormi...Sti ca zambesti in somn? Se intampla numai cand oamenii vorbesc cu ingerii...Deci: coboram pe straduta aia de scurtatura de da direct in drumul catre cimitir - o sti sigur! e un pic in panta. cum vi de la casa de cultura a sindicatelor si mergi catre gara ca vine \"foamea\" ala de sase si un pic seara - si la ultima casa pe dreapta - no vezi ca o sti? - palpaia o lumina atat de calda ca m-am oprit sa poata trece ingerii aceia de lumina palpaicioasa...Imi venea sa ma intorc din drum catre casa. Am gustat cu ochii creierului caldura emanata prin geamul ala prafuit si acoperit aproape tot cu ziare...Mi se facuse asa un nonsens si de scoala si de fericire si de plecari si de examene si mai ales de sesiunea aia...La gara am descoperit ca-mi uitasem cursurile si am taiat-o rapid inapoi...tot pe jos si tot cu gentoiul ala mare in spate. pe acelasi drum. la geamul cu pricina plangea acum o lumanare. astepta pe cineva plecat departe...am ajuns la acasa mea de atunci si cand deschid usa il vad pe unul, ne stiam noi de altfel, in papucii mei de casa, cu halatul si cu nevasta mea. Norocul lui a fost ca eu vazusem deja lumina aia de chemat acasa din toate amprentele calugarului care mangaiase ceara lumanarii din care lumina se scurgea...Lui i-am zis: stai moschule nu fugi! Stai sa ne povestim. Apoi am intrebat-o pe ea: spune-mi tu il iubesti pe omul asta? Si ea a zis: nu. I-am urat taurului toate cele bune, am sarutat-o pe frunte si am plecat...Poate ca nu mai venea trenul dar...am ajuns la ferestra cu pricina...In spatele ziarelor se vedeau doi ochi mari, negrii si simteam parca caldura coborand pe trotuarele alea intunecate. A zambit si atunci, jur, as fi putut sa merg cu ea...Da pierdeam trenul, nu-i asa?

Ce poezie cuminte! Si dulce!

Rara primavara

Am sa-l romanizez pe Dvorak
Si-am sa te adumbresc inspre copac
Cu sanul tau cel verde ca mireasma
Din vesta-mi apasata de tabac,

Am sa-ti sarut si urmele din iarba
Cu narile deschise de un zeu
Din coapsa ta de inger fara salba
Am sa cioplesc paganul dumnezeu,

Am sa te strang o clipa inspre sold
Si-am sa-ti adun o lacrima fugara
Si-am sa ma contopesc intr-un imbold
Sa nu-ti mai fie-n suflet iarasi vara,

Am sa ma definesc un anotimp
Redezlegat cu pacea din clepsidre
Din ceasul meu cu cuc de timp
Am sa-ti produc in lacrimi numai vidre,

Si-am sa ma pantec pe sub palma ta
Si-am sa ma plans peste obrazul tau
Si-am sa ma noapte pe camasa grea
Si-ai sa ma goala doar de dragul meu.

Se da ingerul pentru cuminti senzatii primavaroase(si nu primavaratece ca suna mai mult a seriozitate antijoaca si suna asa a trecut si nu a viitor).Asta pentru antiperiutele cu pricina!

Extensio: care una? si de cine?
Sinistro: raportul este probabil complet insa nu se poate versifica inca.
Citato:\"poezia este buna sau proasta\" - cine mai stie autorul?

Uite am sa-ti spun ceva...Si ingerul zice ca el poate sta pe intuneric dar il vad cum tresare ori de cate ori ma duc catre coasta asta a mea inspre in afara sa sting lumina...Sau serile in care ma apropiu de tampla mea si scormonesc cu o lacrima - ii drept deja uzata - sa scot intunericul afara...Iar tresare si apoi ofteaza asa o data lung. Sting lumina in bucatarie, scot intunericul din tampla...El nu zice nimic numai il aud suspinand asa toata noaptea. Si atunci merg si-mi pun un pahar de ala interzis (\"ma omule esti inconstient. Sti ca era sa mori de la un pahar de cola!\" - de fapt era de la salvare ca: venise prea traziu, nu aveau calciu si au vrut sa-mi dea glucoza da nu mi-a gasit asistenta vena - nu-mi venise vremea!) de cola si stau cu el...Imi scot inima si-o pun pe masa si el isi sterge lacrimile cu varful aripii si zambeste...Are si lacrimi pe obraji si si zambeste...Asa e mai bine, imi spune si se cuibareste la mine in ghiocul inimii. Na, el doarme si eu stau si ma uit la inima mea cum arde cu flacari aramii pe toti peretii obrazuli meu obosit...
Hai sa te tin in brate sa nu-ti mai fie niciodata teama de intuneric...Dar ai si tu dreptate: omul se naste cu trei frici - de intuneric, de zgomote puternice si de cadere...restul le dobandeste sau mai bine zis accepta sa le primmeasca ulterior...Auzi cum trosnesc lacrimile-n focul de inima? Dormi...

Desigur cand au adus primele pietre inca aveau o gramatica subtire scrisa desigur(fara virgule) direct pe ele. Si au inceput a pune una peste alta: o piatra, un inger, iar o piatra, iar un inger, iar...La un moment dat insa Dumnezeu a zis: sa se faca ingerii pietre si sufletele lor sa se ingramaticeasca! Stateau disperati ca, vezi tu,(cu multe virgule), stiau de unde sa ia pietrele. stiau de unde sa ia gramatica aceea unica de pe ele. insa nu stia nimeni de unde se iau ingerii. Ei n-a-u(ce zici?) fost imprastiati ei s-au despartit ca pietenii si au fugit fiecare dupa pietrele si dupa gramaticile lor. limbi (cu l mic desigur si cu conotatia aia a lui paralela de mahala bucuresteana). la Turnul Babel Dumnezeu insa a ales cativa dintre cei fara \"de pricina\"(a fi subtil nu poti cere cuiva numai pentru ca a invatat pe de rost niste reguli) si le-a dat ingeri si le-a zis: \"mergeti si in numele meu\"...dar de-aiceaea stii tu si singura nu?
Concluzie: vreau sa mi se ia suta asta de puncte!

Iata ca n-am numai dusmani!

N-am vorbit ca aveam de infrunzit...Si in genere iubeam, carnal as putea spune, iubeam deci tacerea. Acea tacere sprijinita si grea, asa cu miros de Davidov in spatele urechilor gata de sarutat, tacerea aceea care incremenea ideile la jumatate si desuruba gaturile pasarilor in zbor. Noi, categoric iubeam tacerea insa vezi tu, ea nu se lasa asa usor cucerita. Ei ii trebuie ochii inchisi si buzele mangaind abia perceptibil firele alea de de-asupra buzei de sus, ca si puful bobocilor de aur...Ei ii trebuie mana de peste mana si vibratia aceea a nezisului nezis cu totul, ei ii este zic foame de nezicere si facere...Ei nu-i trebuiesc secundele...Nu! Ea tanjeste intinsa pe pat molateca si inca adormita...rasare soarele pe fata ei prelunga si zambeste. Nu, nu ea! Ea dorme inca...Soarele zambeste. Si asa iata, a trecut inca o vesnicie cu inima in afara...hai sa-ti tac undeva a de copacul Gica.
Frumoasa \"poezea\" pentru care-ti dau un inger tacut dar cu ochii mari expresivi. Sa-ti taca macar o idee.

Daca un iepure ar aparea la un moment dat pe Wall Street alergand probabil ca o secunda cel putin floraresele de la coltul strazii ar ramane sa vada cum le curg petalele peste coapsele lor alea tafnoase. Daca insa deodata ar disparea si iepurele si asfaltul deopotriva s-ar presimtii printre taxiurile galbene fuga acelui iepure pe acel asfalt. Destul de abstract pentru a putea fi descrisa inainte de secolul 5 de fericitul Augustin: \"Quo ibit fugiturus iste a facie Dei? Vertit se hac ataque illac, quasi quaerens locum fugae suae...Quo iturus es, quo fugies? Si vis ab illo fugere, ad ipsum fuge.Ad ipsum fuge confidento, non ab ipso latendo: latere enim non potes, sed confiteri potes.\"