În somn

Gavroche
--------

Fata calda, fata buna,
Inger sfant sub praf de luna
Adormire in nestire
Aripi sfante spre citire

Stai o clipa si te uita:
A-nceput o ploaie muta
Si-a-nceput sa cada-n picuri
Papadia de nimicuri

Dormi ca ploua-ncet pe piatra
Si ies zeii sa te vada
Dormi incet cu paza buna
Si la inima cununa

Dormi copila, dormi in semn
Ganduri lungi cu untdelemn,
Dormi copila gand curat
Si cu sufletul spalat,

Eu adun si cioburi grele
Si adun si ganduri rele
Dormi copila fara plans
Ca azi esti si maine nu-s.

De ne-ar fi viețile precum ne sunt visele!
Mi-ar fi plăcut ca Moș Ene să fie bunicul meu.

eu am simtit aici o teama de vis, uneori l\"lumina\" aceea orbitoare nu-i lucru bun,
am simtit fuga de amintirile care memoria ni le trezeste uneori in vise
mama, dorul de ea si de tot ce e ea!
sensibila poezie

nu poți tu s-aduni Moș Ene
sângele de printre gene
nici nu poți să stingi cu-n ropot
din vis dangătul de clopot

dar mi-e drag să-ți stau o clipă
agățată de aripă
și în cântec să adorm
să mai fiu copil în somn

Sensuri
-------
Stai, ca uite poezia
Ne dezleaga nebunia
Si e liber la paiate
Si se-ntind in clipe ate,

Punem clopotul pe bruma
Si ne intalnim pe luna
Facem lacrimile paine
Si muscam adanc din maine,

Facem „vine“ din „a fost“
Facem zboruri din anost,
Facem ingeri din crevase
Visuri impletim din oase,

Ne-ntalnim si punem clipa
Sa ne-nvete iar aripa,
Si de zori ne facem seara
Si de iarna primavara.

senzatia onirica de intalnire cu adancurile fiintei. curatenia stralucirea scanteii celeste e sufletul tau: \"mă orbește de-mi dau lacrimile\".

fata in fata cu acest mai mult decat visul nu iti doresti decat opusul, resorbtia in cotidian. inca nu a venit timpul, pari a spune, sa traiesc in corpul cel de slava.

ma pune pe ganduri adancimea oglinzii si fascinatia care te-a cuprins incat e greu sa i te smulgi: \"ajută-mă să mă trezesc!\"

subtil si omenesc spus, trait.
exact dupa gustul meu