Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Orchestră

1 min lectură·
Mediu
Motto:
\"Corzile unui pian sunt totdeauna încrucișate\"
În șoapte sigilate,
portativul plutitor a devenit greu.
De-atâta scuturat în bătaia cu vântul,
trianglu greșit ales, disonează obosit într-o altă cheie,
iar eu, un ciocănel de pian abandonat la întâmplare,
inutil,
la fel de gol ca un contrabas fără grif,
încă mai caut coarda plină de praf țopăind pe valuri.
Sinusoide răstignite,
alămuri,
iluziile s-au înnecat odată cu coda.
Printr-o harpă, sau două,
condamnat,
rămân în locul lor să cern beția unor amintiri la fel de inutile
într-o tobă spartă.
Restul arunc odată cu timpanele.
.
Plictisită,
rutina savurează dezordinea lăsată
cu rânjetul ăla nesuferit de saxofon răsturnat.
Undeva se aude totuși o vioară
... sună divin...
Păcat că nu-i din orchestra asta...
063.567
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
121
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Ghejan Andrei. “Orchestră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ghejan-andrei/poezie/224387/orchestra

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@constantin-codreanuCCConstantin Codreanu
O adevărată simfonie așezată sub un microscop pentru o scanare detaliată a scenei din fața dirijorului lipsă care își sparge timpanele cu altă orchestră care întotdeauna cântă mai frumos!

Cu drag,
Constantin
0
@ghejan-andreiGAGhejan Andrei
C.Codreanu
Multumesc de trecere si semnul lasat. Interpretarea ta m-a flatat.
Cu drag,
0
@adriana-giurcaAGAdriana Giurcă
M-am obisnuit oarecum cu stilul tau dramatic de a defila prin fata ochilor nostri. E un fel de demnitate in mersul acesta al versului, un fel de acceptare a nedreptului la fericire.
Un poem in tonuri gri.
0
@ghejan-andreiGAGhejan Andrei
Trebuie sa-ti marturisesc, viata m-a obligat sa-mi revizuiesc atitudidea fata de nuantele, sa le spunem: prea pastelate. Asa cum bine ai remarcat, si pentru asta iti multumesc, la un moment dat, totul devine undeva gri. Ce sa fac?... am invatat nu neaparat sa-mi placa, cat sa convietuiesc cu el. Problema e ( si-aici iti dau din nou dreptate ) sa stii sa-l porti cu demnitate, chestie la care mai am inca de muncit. Candva, un profesor renumit, mi-a spus o vorba mare: \" felicitari! te poti lauda ca ai invatat 10%\" - era un domeniu tehnic, bineinteles :)
Cu drag, iti voi reintoarce negresit vizita
0
@cornel-ghicaCGCornel Ghica
interesanta \"orchestra\". am remarcat imaginile-sunet create de tine (parca ai fi un inginer de sunet intre metafore prins).
(de altfel) inutilitatzile se desprind ca niste iluzii traite cu o oarecare apropiere muzicala. reusesti sa imprimi sunete...acolo unde te ashteptzi sa auzi voci.
iar vioara...vioara (chiar) suna divin intr-o atmosfera fonica (ascunsa intre corzile unui pian care sunt (in)totdeauna prafuite).
fain

cu stima, blueboy
0
@ghejan-andreiGAGhejan Andrei
Cornel Stefan Ghica
Vine un moment când ne gândim serios să evaluăm muzicalitatea din jurul nostru, vorbesc de cadrul intim fiecăruia. Găsim atunci și inutilități, sau disonanța care ne-a înconjurat tot timpul, dar pe care o acceptăm... că asta e viața: cu bune, cu rele. Nu ne oprește nimeni însă, din când în când să facem și curățenie, eliberându-ne astfel de segmente care ne încarcă memoria inutil cu orchestrații, hai să le spunem: neinteresante. Cert e un singur lucru: propria evaluare, cel putin în cazul meu, provoacă tristețe: praful șters dezvăluie de multe ori aceeași furnitură ponosită: rutina.
Cu drag, mulțumesc de trecere, semn și interpretarea cât se poate de realistă.
0