Poezie
Orchestră
1 min lectură·
Mediu
Motto:
\"Corzile unui pian sunt totdeauna încrucișate\"
În șoapte sigilate,
portativul plutitor a devenit greu.
De-atâta scuturat în bătaia cu vântul,
trianglu greșit ales, disonează obosit într-o altă cheie,
iar eu, un ciocănel de pian abandonat la întâmplare,
inutil,
la fel de gol ca un contrabas fără grif,
încă mai caut coarda plină de praf țopăind pe valuri.
Sinusoide răstignite,
alămuri,
iluziile s-au înnecat odată cu coda.
Printr-o harpă, sau două,
condamnat,
rămân în locul lor să cern beția unor amintiri la fel de inutile
într-o tobă spartă.
Restul arunc odată cu timpanele.
.
Plictisită,
rutina savurează dezordinea lăsată
cu rânjetul ăla nesuferit de saxofon răsturnat.
Undeva se aude totuși o vioară
... sună divin...
Păcat că nu-i din orchestra asta...
063.567
0

Cu drag,
Constantin