Combinația...și iepurașul

Folosind umbra codrului des, decor, la o tartină cu mure și-o coapsă de căprior, ursul și lupul întrezăreau într-un tufiș, o combinație particulară, ce-i drept, cam rară, pentru diversificarea regnului bolnav și cam trufaș, ferindu-se de urechile-alea lungi, de iepuraș : -Eu zic să ne-o punem acum... -Ce?...ești nebun? ...dacă ne vede iepurașul? Știi doar...dac-aude...află tot orașul. -Lasă bă, că l-am văzut, venind încoace, la coana vulpea, la o ciorbă de potroace. Zis și făcut: L-a compostat ursu pe lup, însă lupul când îl dezbrăcă pe urs, iepurașul din chiloții ursului: țop!...și s-a tot dus... Înnebuniți, de-așa o arătare, lupul și ursul, hopa după el, în goana mare. Ajungându-l, când să-i croșeteze iepurașului o labă-n trombă, urecheatul se iți-ntr-o copcă... Băgă mâna ursu după el în apa rece, dar stupoare: că o scoase cu un pește ce țipa în gura mare: -Aoăleu! ia mâna de pe mine...poponare!