Un șef (în)ciudat...

Te-ntrebi , de multe ori: \"Oare ce rost au diferite chestii : gratuități stupide, sărăcie, sau impresii?\" Rătăciri iminente, gânduri îți trec atunci prin minte, protuberanțe răsucite se transformă în cuvinte, iar întrebări, poate la fel de multe, așteaptă nu răspunsuri, deja știute, ci abordări profunde, ...mute. Ciudat... Precum un cub de gheață ce-n umbră se topește, lăsând în urma lui, nu apa rece, ci termalul clocotind, la fel gratuitatea unui meschin mascat trezește bunul-simț al omului \"de rând\", de veghe, indignat poate de ceea ce vede, mirat și surâzând: \" Am trăit s-o văd și p-asta \", sau, \"Mare-i minunea Lui Dumnezeu\". Te-ntrebi apoi, dacă pe săracu\' nu l-o fi lovit năpasta, o fi nebun?...o fi ateu?... Ateu, sau nu, e sigur ingrat și ipocrit, mârlănia gratuită, nu poate fi decât a unui nesimțit și orice-ai spune despre el, pe față, nu se va simți jignit. Preambul: Prea preocupat de propria lui persoană, autoerijat în exemplu de urmat, autoadulat la suprasaturație, sătul, e șef, nu simte împrejurul lui nici ironia, oferită de pomană: \"prostul nu e prost destul, până nu e și fudul\". Am afirmat că e ciudat : Nouă nesimțiți din zece, stau bine cu banii, uitând probabil de unde-au plecat, dac-au plecat de undeva și starea e, sau nu, nativă, crescând cu anii, ca un drept de folosință pe termen nelimitat a mojiciei, mârlăniei gratuite și prostiei la pătrat. Concluzia?...banal: De-ai vrea să fii un nesimțit adevărat, aproape sigur șef, ai grijă mai întâi să fii sărac spiritual și-abia apoi...moștenitor bogat, să poți face fițe și pe nebunu\' dar nu e cazul nostru...nu?