Poezie

Mă tem

1 min lectură·20 aprilie 2018

Mediu

Se vor mai trezi oare din acest somn parșiv

aleșii noștri puși doar pe căpătuială,

să ne cârpească glia nu doar de mântuială

mă tem că nu-i posibil, mă tem că e tardiv.

Mă tem că din lăstarii hrăniți cu vorbe crunte

vor crește toți copacii cu ramurile frânte

pe verdele câmpiei, hoții vor face junte

și nu vor lăsa mieii, zburdând, să se avânte.

Noi vom muri în brațe cu sfintele icoane

vărsând amare lacrimi pentru amară trudă,

cu trupuri îngropate în tristele canoane

și brațe ofilite de nevoi și de ciudă.

Mă tem pentru acei ce urmează-a se naște,

călcând pe urme grele n-or avea ce culege

din astă vatră plină de vicii și năpaste

cine să se trezească, blestemul să-l dezlege?

001.607

Getty Voinea. “Mă tem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/getty-voinea/poezie/14124561/ma-tem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.