Poezie

Clipa ultimă

1 min lectură·26 octombrie 2017

Mediu

Plângeai bunicule,

lacrimile tale încă dor

în clipa ultimă ce mi-a rămas

doi ochi căprui, blânzi, lăcrimați

și degetele albe

lipite de ochiuri din sârmă împletită

parcă-mi spuneau

bun rămas.

Plângeai bunicule

eu n-am înțeles

eram pe atunci o copilă

plecasem în lume fără să știu

că te voi pierde.

Mi-e dor de vocea ta caldă

când depănai amintiri de pe front

rana de glonț de la mână

mărturie stingheră

în colțul minții mele.

Din leagănul vechi

ce l-ai cioplit cu meșteșug

sub nucul bătrân

încă mai zboară un gând

către tine.

Dormi bunicule drag

dormi liniștit,

știi oare cât te-am iubit?

001.992

Getty Voinea. “Clipa ultimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/getty-voinea/poezie/14115426/clipa-ultima

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.