Poezie

Crin cioplit în alabastru

1 min lectură·12 septembrie 2017

Mediu

Suflet blând, fir de sulfină,

răstoarnă-mi senin în palmă

să scald clipa ce-o să vină

să mă pierd în vena-ți calmă.

Crin cioplit în alabastru,

stropi de rouă pe-o petală,

stâmpără-mi ochiul prea aspru

pe-o boltă mereu vestală.

Molipsește-mă cu zâmbet

să topesc mirene sloiuri,

din lacrimă și din umblet

să țes pastorale roiuri.

Rai bucolic să se-aburce

peste șaua lumii crude,

ghimpi smoliți să se usuce

să mă pierd în arii nude.

Să-mi las urma pe o frunză

călăuz de laitmotive

lăstărind pe-a lumii pânză

muguri brodați din ogive.

Că nu-i de ajuns universul

să prind șipot de cuvinte,

pe-o cometă îmi las versul

spre aducere aminte.

Am iubit roze cu așchii,

lupi și oi cu lâna albă

m-au văzut călcând pe muchii,

eu le-am prins din slove salbă.

Pe-un raft răvășit de vreme

luminat de-al nopții astru,

un amalgam de poeme

și un crin din alabastru.

28-08-17

001.066

Getty Voinea. “Crin cioplit în alabastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/getty-voinea/poezie/14113083/crin-cioplit-in-alabastru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.