XXIII
Ploaia cădea cu picături mici și dese. Geamurile vagonului în care se întorceau de la Sinaia se umeziseră. Fata se chinuia să vadă câmpurile pline de verdeață. Ici-colo era câte o căruță
XXII
La nunta lor, luna Mai râdea și se uita plină de invidie la cei doi, cât păreau de arătoși. Lasă, le va arăta ea pe cine au vrut să înfrunte. De când lumea, ea făcea ca perechile ce nu
XXI
Ema se refăcea greu. Un an de zile a zăcut în picioare. Se ducea ca un automat la serviciu, își executa lucrările, căuta să ascundă celor din jur tragedia prin care trecea. Bărbații nu
XX
Meri trudea din greu. Toată viața a muncit. Și-a crescut cei patru copii cum s-a priceput. Până și chiloții de pe ei erau croșetați. Costau mai puțin. Acum Nelu se ducea la serviciu și urma
XIX
Toți din casă dormeau. Era zi de duminică. Până și George, care se scula cu noaptea-n cap să lucreze și să repare încălțămintea familiei, sforăia încetișor. Lucrase până noaptea târziu
XVIII
Prima zi de serviciu a fost grea. Fetele nu mai păreau atât de prietenoase. Toată ziua ușa s-a deschis; apărea câte un cap tânăr de ofițer cu caschetă sau fără caschetă, trecea o privire
XVII
Prietenia lor începea să se închege. Persecuțiile doamnei de chimie o răneau pe Ema, dar o și întăreau și o ambiționau să învețe cât mai bine. O asculta la fiecare lecție și înainte să o
XVI
Câteva zile a zăcut. Nu-i trebuia nimic. Meri se chinuia să îi dea în gură câteva linguri de mâncare. Îi era frică să nu rămână așa. Vremea s-a schimbat brusc. Norii plumburii dansau
XV
Vacanța a trecut repede. Nu puteai să ieși afară de atâta căldură. Dacă te prindea o rază de soare pe pielea goală te frigea ca un laser. Toți se duceau la ștranduri să se răcorească un pic.
XIV
Vacanța a trecut repede. Ema era mândră de noua servietă pe care i-o terminase George. Parcă și frunzele care cădeau din pomii cheliți de toamnă în jocul lor de-a prinselea luau parte și se
XIII
Nelu a venit în permisie. Era alt om. Parcă se maturizase și-i stătea tare bine în uniformă de marinar. Se îngrășase și nu mai semăna a copilandru, arăta a bărbat în toată firea. I-a
XII
În anul doi de profesională, Ema a continuat să joace în fața colegilor rolul de băiat. Alerga prin curtea școlii după ei, își dădeau cu șuturile în fund; arăta ca o băiețoaică. Feminitatea
XI
Ambele școli Ema le-a terminat cu bine. În vacanță Meri i-a croșetat o rochie de toată frumusețea, din același material l-a pus pe George să-i facă sandale cu talpă de rafie. Așa brunetă cum
X
În anul întâi de profesională a umplut toată școala cu desenele ei. Profesorul Vasilache râdea în barbă și se felicita că reușise s-o determine pe fată să nu sufere după examenul pierdut.
IX
Toamna întârzia să-și ia tălpășița din peisajul Bucureștiului, cu mantia-i de paparudă multicoloră. Pomii erau aproape desfrunziți. Doar unii mai rămăseseră cu câteva frunze colorate în mii
VIII
Era o după-amiază de primăvară călduță, plină de promisiuni. George lucra la cizmele unui locotenent care locuia cu părinții în fundul străzii. Îl rugase să le facă cât putea de repede. Îi
VII
Se apropia Paștele. Un soare călduț de primăvară invadase întrega natură. Dacă n-ar fi bătut vântul totul era perfect. Florile din grădina coanei Nina înfloriseră. La fel și pomii. Era un
VI
Plecarea elevilor din Gara de Nord spre Predeal a încântat-o dar a și înfricoșat-o pe Ema. Nu plecase până acum de lângă familie. Copiii care au coborât din tren la Predeal erau mulți și
V
Proprietăreasa făcuse școala de croitoreasă la cele mai mari școli din străinătate. Se îngrijise de educația ei mătușa, bătrâna care ducea tot greul casei. Reușise s-o mărite cu un băiat bun,
IV
Noii proprietari fuseseră anunțați că vor primi chiriași de la stat. Când au văzut că intră în curtea lor boierească patru copii au înțepenit. Era o curte frumoasă, încadrată de un gard din
III
Au vândut caprele, au luat bruma de lucruri pe care le aveau, s-au suit într-o căruță și au plecat la noua locuință. O căsuță curată și primitoare. În ea locuiau mai mulți chiriași. Era
II
Nici n-au mai cerut aprobarea celorlalți și cei doi, a doua zi dis de dimineață, s-au urcat în tren și au plecat la București.
A dus-o pe bunica la fiica ei, iar el s-a dus la atelier.
I
Era aproape sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial. Familii întregi rămăseseră fără mâncare și adăpost. Una din aceste familii era cea a Emei, care se ducea acum la bunicii din partea
I
Era aproape sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial. Familii întregi rămăseseră fără mâncare și adăpost. Una din aceste familii era cea a Emei, care se ducea acum la bunicii din partea
GM