Georgiana Milescu

XXIX Ema, începătoare în astfel de probleme, avea impresia că toți trecătorii știau ce făcuse ea. Îi era rușine, dar simțea că devenea o altă femeie. Se maturiza cu fiecare zi ce trecea. Roua

XXV Era mare vânzoleală în unitate. Venise un comandant tânăr de la Buzău. Vroia să schimbe toată schema. Dorea să facă lucruri noi. Prea mergeau toate în virtutea inerției. Trebuia ca această

I Era aproape sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial. Familii întregi rămăseseră fără mâncare și adăpost. Una din aceste familii era cea a Emei, care se ducea acum la bunicii din partea

IV Noii proprietari fuseseră anunțați că vor primi chiriași de la stat. Când au văzut că intră în curtea lor boierească patru copii au înțepenit. Era o curte frumoasă, încadrată de un gard din

XIII Nelu a venit în permisie. Era alt om. Parcă se maturizase și-i stătea tare bine în uniformă de marinar. Se îngrășase și nu mai semăna a copilandru, arăta a bărbat în toată firea. I-a

XI Ambele școli Ema le-a terminat cu bine. În vacanță Meri i-a croșetat o rochie de toată frumusețea, din același material l-a pus pe George să-i facă sandale cu talpă de rafie. Așa brunetă cum

XXIII Ploaia cădea cu picături mici și dese. Geamurile vagonului în care se întorceau de la Sinaia se umeziseră. Fata se chinuia să vadă câmpurile pline de verdeață. Ici-colo era câte o căruță

XXII La nunta lor, luna Mai râdea și se uita plină de invidie la cei doi, cât păreau de arătoși. Lasă, le va arăta ea pe cine au vrut să înfrunte. De când lumea, ea făcea ca perechile ce nu

XXX Era început de noiembrie. O ploaie rece și deasă se dăriua pământului, însetat de o vară fierbinte. Până acum nu plouase. Vara reușise să înghită ultima picătură de umiditate aflată în

VII Se apropia Paștele. Un soare călduț de primăvară invadase întrega natură. Dacă n-ar fi bătut vântul totul era perfect. Florile din grădina coanei Nina înfloriseră. La fel și pomii. Era un

XXI Ema se refăcea greu. Un an de zile a zăcut în picioare. Se ducea ca un automat la serviciu, își executa lucrările, căuta să ascundă celor din jur tragedia prin care trecea. Bărbații nu

II Nici n-au mai cerut aprobarea celorlalți și cei doi, a doua zi dis de dimineață, s-au urcat în tren și au plecat la București. A dus-o pe bunica la fiica ei, iar el s-a dus la atelier.

X În anul întâi de profesională a umplut toată școala cu desenele ei. Profesorul Vasilache râdea în barbă și se felicita că reușise s-o determine pe fată să nu sufere după examenul pierdut.

XIX Toți din casă dormeau. Era zi de duminică. Până și George, care se scula cu noaptea-n cap să lucreze și să repare încălțămintea familiei, sforăia încetișor. Lucrase până noaptea târziu

XV Vacanța a trecut repede. Nu puteai să ieși afară de atâta căldură. Dacă te prindea o rază de soare pe pielea goală te frigea ca un laser. Toți se duceau la ștranduri să se răcorească un pic.

XVII Prietenia lor începea să se închege. Persecuțiile doamnei de chimie o răneau pe Ema, dar o și întăreau și o ambiționau să învețe cât mai bine. O asculta la fiecare lecție și înainte să o

III Au vândut caprele, au luat bruma de lucruri pe care le aveau, s-au suit într-o căruță și au plecat la noua locuință. O căsuță curată și primitoare. În ea locuiau mai mulți chiriași. Era

XXIV Moartea lui Stalin adusese mare jale în unitatea militară unde lucra Ema. Până și steagurile care atârnau deasupra clădirilor plângeau aplecate cu capetele în jos. Fata se întreba de unde

XIV Vacanța a trecut repede. Ema era mândră de noua servietă pe care i-o terminase George. Parcă și frunzele care cădeau din pomii cheliți de toamnă în jocul lor de-a prinselea luau parte și se

XXVI Afară viscolea. Zăpada se așezase în staturi fine, care erau spulberate de vântul nerușinat ce-i ridica poalele-n cap bătrânei ierni, jenată de îndrăzneala lui. Ea îi arunca zăpadă în