Texte în proză

Epilog Anii au trecut, iar Ema n-a luat trăsături ce caracterizează evoluția normală a unei femei bătrâne. Bărbații încă îi mai fac curte. Dar la fel ca-n tinerețe, îi refuză, scuzându-se că este

GMGeorgiana Milescu

0

0

XLVI O primăvară ca-n povești a urmat după înmormântare. Pomii au înflorit în splendoarea lor, florile din grădină se rugau de Ema să nu mai sufere atât și să nu le ude cu lacrimile ei. Stătea

GMGeorgiana Milescu

0

0

XLV Influențată de doctori, Ema aștepta, împotriva voinței ei, sfârșitul celei mai iubitoare și perfecte mame din lume. Din sfert în sfert de oră se ducea la ea în cameră, îi uda buzele și-i punea

GMGeorgiana Milescu

0

0

XLIV După așa-zisa revoluție, românii au sperat că o vor duce mai bine. Mai bine în ce fel? Nici ei nu știau ce vroiau cu adevărat. De fapt cei care au luat conducerea țării după Nicolae Ceaușescu

GMGeorgiana Milescu

0

0

XLIII Ema își dădea încă o dată seama că timpul este acela care vindecă toate rănile. Din experiența anilor care trecuseră, în tot ceea ce făcuse, cam un an era perioada de cicatrizare atât a

GMGeorgiana Milescu

0

0

XLII Coșmarul abia acum începea. Sideroza a fost mutată într-o rezervă de două paturi. Între timp se ocupase și al doilea pat de către o studentă, care avusese și ea un accident. Deoarece fata era

GMGeorgiana Milescu

0

0

XLI Au trecut cinci ani de la Revoluție. Un august fierbinte, cu patruzeci și trei de grade la soare a reușit să pârjolească tot în cale. În casă ai impresia că lucrurile pe care le atigi te frig,

GMGeorgiana Milescu

0

0

XL Ema abia terminase treburile zilnice. Se simțea frântă de oboseală. Spera să-și facă un duș. Sună telefonul, cam târziu pentru o discuție obișnuită. Cu multă greutate a ridicat receptorul. -

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXXIX Întoarcerea Emei la unitate a produs mare bucurie. Lucrarea pentru ”Aplicația de la Neptun” trebuia să fie terminată repede. Generalul Milea dorea s-o studieze în amănunțime și să vadă ce

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXXVIII Iarna era pe sfârșite. Niște fulgi îndrăzneți căutau să se mențină curajoși în aer, dar odată ajunși pe pământ se topeau imediat.Trecătorii erau îngrijorați să nu strice frigul roadele

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXXVII Lumea ei și-a lui s-au contopit. Au format o singură lume, lumea lor. Zilele treceau pe nesimțite și trăiau numai pentru clipele lor fericite. Își citeau gândurile și fiecare căuta să-i

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXXVI ”Iubito, te aștept să-ți petreci concediul cu mine la Arad. Mai avem o lună de teren și ne întoarcem la unitate. Vreau să-ți arăt orașul în care m-am născut și am crescut! Aici sunt locuri

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXXV Sideroza a reușit la facultate. Era rezultatul anilor grei de învățătură și dragoste cu care o înconjurase Ema. Merita mult roadele acestei afecțiuni, deoarece fusese un copil cuminte, căruia

GMGeorgiana Milescu

0

0

Locotenentul a profitat de absența celuilalt pentru a întări legătura cu Ema. Cu toate că nu era bucureștean știa cele mai frumoase locuri și localuri, unde se întâlneau și-i vorbea de dragostea

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXXIII Ema se grăbea. Vroia să ajungă prima la serviciu. Dorea să lămurească lucrurile până veneau ceilalți colegi. Jocul acesta de-a dragostea cu un bărbat așa de tânăr o îngrozea. Trebuia să fie

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXXII Trecerea timpului este cel mai bun medicament. Rănile fizice și sufletești încep să se cicatrizeze. Începi să uiți multe lucruri care ți-au făcut rău. Mai ales când timpul îți este ocupat.

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXXI Meri era bolnavă. După o viață de muncă și privațiuni și-a permis și ea să bolească. Începuse să nu mai vadă. Cataracta care-i jena ochiul stâng nu-i mai dădea posibilitatea să croșeteze ca

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXX Era început de noiembrie. O ploaie rece și deasă se dăriua pământului, însetat de o vară fierbinte. Până acum nu plouase. Vara reușise să înghită ultima picătură de umiditate aflată în

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXIX Ema, începătoare în astfel de probleme, avea impresia că toți trecătorii știau ce făcuse ea. Îi era rușine, dar simțea că devenea o altă femeie. Se maturiza cu fiecare zi ce trecea. Roua

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXVIII Au trecut anii. Decebal reușise să-i toarne ultima picătură cu otravă în sufletul ei chinuit. Grija mare pe care o avea era de a nu-i lipsi nimic Siderozei și munca de la serviciu îi ocupau

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXVII Timpul trecea parcă prea repede. Decebal vroia anul acesta să plece toți trei la mare. Se săturase de munte. Cu ani în urmă Sideroza fusese vaccinată în timpul unei gripe. Făcuse umbră pe

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXVI Afară viscolea. Zăpada se așezase în staturi fine, care erau spulberate de vântul nerușinat ce-i ridica poalele-n cap bătrânei ierni, jenată de îndrăzneala lui. Ea îi arunca zăpadă în

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXV Era mare vânzoleală în unitate. Venise un comandant tânăr de la Buzău. Vroia să schimbe toată schema. Dorea să facă lucruri noi. Prea mergeau toate în virtutea inerției. Trebuia ca această

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXIV Moartea lui Stalin adusese mare jale în unitatea militară unde lucra Ema. Până și steagurile care atârnau deasupra clădirilor plângeau aplecate cu capetele în jos. Fata se întreba de unde

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXIII Ploaia cădea cu picături mici și dese. Geamurile vagonului în care se întorceau de la Sinaia se umeziseră. Fata se chinuia să vadă câmpurile pline de verdeață. Ici-colo era câte o căruță

GMGeorgiana Milescu

0

0

XXII La nunta lor, luna Mai râdea și se uita plină de invidie la cei doi, cât păreau de arătoși. Lasă, le va arăta ea pe cine au vrut să înfrunte. De când lumea, ea făcea ca perechile ce nu

GMGeorgiana Milescu

0

1

XXI Ema se refăcea greu. Un an de zile a zăcut în picioare. Se ducea ca un automat la serviciu, își executa lucrările, căuta să ascundă celor din jur tragedia prin care trecea. Bărbații nu

GMGeorgiana Milescu

0

0

XX Meri trudea din greu. Toată viața a muncit. Și-a crescut cei patru copii cum s-a priceput. Până și chiloții de pe ei erau croșetați. Costau mai puțin. Acum Nelu se ducea la serviciu și urma

GMGeorgiana Milescu

0

0

XIX Toți din casă dormeau. Era zi de duminică. Până și George, care se scula cu noaptea-n cap să lucreze și să repare încălțămintea familiei, sforăia încetișor. Lucrase până noaptea târziu

GMGeorgiana Milescu

0

0

XVIII Prima zi de serviciu a fost grea. Fetele nu mai păreau atât de prietenoase. Toată ziua ușa s-a deschis; apărea câte un cap tânăr de ofițer cu caschetă sau fără caschetă, trecea o privire

GMGeorgiana Milescu

0

0

XVII Prietenia lor începea să se închege. Persecuțiile doamnei de chimie o răneau pe Ema, dar o și întăreau și o ambiționau să învețe cât mai bine. O asculta la fiecare lecție și înainte să o

GMGeorgiana Milescu

0

0

XVI Câteva zile a zăcut. Nu-i trebuia nimic. Meri se chinuia să îi dea în gură câteva linguri de mâncare. Îi era frică să nu rămână așa. Vremea s-a schimbat brusc. Norii plumburii dansau

GMGeorgiana Milescu

0

0

XV Vacanța a trecut repede. Nu puteai să ieși afară de atâta căldură. Dacă te prindea o rază de soare pe pielea goală te frigea ca un laser. Toți se duceau la ștranduri să se răcorească un pic.

GMGeorgiana Milescu

0

0

XIV Vacanța a trecut repede. Ema era mândră de noua servietă pe care i-o terminase George. Parcă și frunzele care cădeau din pomii cheliți de toamnă în jocul lor de-a prinselea luau parte și se

GMGeorgiana Milescu

0

0

XIII Nelu a venit în permisie. Era alt om. Parcă se maturizase și-i stătea tare bine în uniformă de marinar. Se îngrășase și nu mai semăna a copilandru, arăta a bărbat în toată firea. I-a

GMGeorgiana Milescu

0

0

XII În anul doi de profesională, Ema a continuat să joace în fața colegilor rolul de băiat. Alerga prin curtea școlii după ei, își dădeau cu șuturile în fund; arăta ca o băiețoaică. Feminitatea

GMGeorgiana Milescu

0

0

XI Ambele școli Ema le-a terminat cu bine. În vacanță Meri i-a croșetat o rochie de toată frumusețea, din același material l-a pus pe George să-i facă sandale cu talpă de rafie. Așa brunetă cum

GMGeorgiana Milescu

0

0

X În anul întâi de profesională a umplut toată școala cu desenele ei. Profesorul Vasilache râdea în barbă și se felicita că reușise s-o determine pe fată să nu sufere după examenul pierdut.

GMGeorgiana Milescu

0

0

IX Toamna întârzia să-și ia tălpășița din peisajul Bucureștiului, cu mantia-i de paparudă multicoloră. Pomii erau aproape desfrunziți. Doar unii mai rămăseseră cu câteva frunze colorate în mii

GMGeorgiana Milescu

0

0

VIII Era o după-amiază de primăvară călduță, plină de promisiuni. George lucra la cizmele unui locotenent care locuia cu părinții în fundul străzii. Îl rugase să le facă cât putea de repede. Îi

GMGeorgiana Milescu

0

0

VII Se apropia Paștele. Un soare călduț de primăvară invadase întrega natură. Dacă n-ar fi bătut vântul totul era perfect. Florile din grădina coanei Nina înfloriseră. La fel și pomii. Era un

GMGeorgiana Milescu

0

0

VI Plecarea elevilor din Gara de Nord spre Predeal a încântat-o dar a și înfricoșat-o pe Ema. Nu plecase până acum de lângă familie. Copiii care au coborât din tren la Predeal erau mulți și

GMGeorgiana Milescu

0

0

V Proprietăreasa făcuse școala de croitoreasă la cele mai mari școli din străinătate. Se îngrijise de educația ei mătușa, bătrâna care ducea tot greul casei. Reușise s-o mărite cu un băiat bun,

GMGeorgiana Milescu

0

0

IV Noii proprietari fuseseră anunțați că vor primi chiriași de la stat. Când au văzut că intră în curtea lor boierească patru copii au înțepenit. Era o curte frumoasă, încadrată de un gard din

GMGeorgiana Milescu

0

1

III Au vândut caprele, au luat bruma de lucruri pe care le aveau, s-au suit într-o căruță și au plecat la noua locuință. O căsuță curată și primitoare. În ea locuiau mai mulți chiriași. Era

GMGeorgiana Milescu

0

0

II Nici n-au mai cerut aprobarea celorlalți și cei doi, a doua zi dis de dimineață, s-au urcat în tren și au plecat la București. A dus-o pe bunica la fiica ei, iar el s-a dus la atelier.

GMGeorgiana Milescu

0

0

I Era aproape sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial. Familii întregi rămăseseră fără mâncare și adăpost. Una din aceste familii era cea a Emei, care se ducea acum la bunicii din partea

GMGeorgiana Milescu

0

0

I Era aproape sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial. Familii întregi rămăseseră fără mâncare și adăpost. Una din aceste familii era cea a Emei, care se ducea acum la bunicii din partea

GMGeorgiana Milescu

0

2