Poezie
una două
2 min lectură·
Mediu
Deasupra noastră adâncurile....
Privesc în ele ca-ntr-o fântână
Fără fund.
În față doar capete umane
Capete vii judecând după agitație
Sunt capetele noastre pe care cineva
Le duce pe câte o tăviță de aur și le oferă
Unor femei necunoscute
Oriunde aș întoarce privirea
Ea se lovește de lumina din ochiilor
altui cap.
Închid ochii și îmi apare
În față prin-năuntru chipul
vreunui cunoscut
trăgând după el un sentiment ce mi-a
răscolit mațele cândva
în ordinea corectă.
Cicălitoarea intuiție.
Un sentiment din care poți urla
fără să îți vină și nu minți.
m-am întâlnit cu cealaltă
parte din mine când deschizând
în cele din urmă gura s-a așternut
tăcerea.
A fost un accident pe fondul oboselii
A adormit și a intrat pe contrasens
Unde eu circulam regulamentar.
Nu se poate spune dintr-o privire
Cine în cine a intrat. Au încăput ei
Doi numai într-unul.
Știind asta despre ei
Trupul devine un sicriu
Din carne și sânge.
Așa se manifestă moartea
Cât timp suntem în viață
Ca și cum te întâlnești
cu noaptea pe stradă,
ziua-n amiaza mare
ea fiind acolo mereu în spate.
Aș vrea să vină întotdeauna
După ce adorm dar nu se întâmplă asta
Niciodată. Și carnea se face lemn
Lăcuit.
Așa scufundat în propria-mi carne
Cu mâinile pe piept în formă de torpilă
Sicriul îmi intră în piele ca și cum el ar
Fi cel mort și îngropat în cadavrul.
Cel îngropat este groapa.
Oricum moartea va fi la fel de
Lugă precum viața în care printre altele
Până și ea moartea își trăiește liniștită
Viața și uneori se mai face dispărută
și ne îngrozește pe toți.
Tu! Ce vrei să faci o-ntreabă
O jumătate pe cealaltă.
Ce mai contează vom fi îngropați
Fără capete fără tup
Tot în mine îmi voi găsi loc de veci.
Nu pot să nu mă gândesc la cap. Măcar
El să prindă o noapte pe cinste în companiile
Domnișoarelor frumoase.
Cele două prezențe electrocutează
Păpuși în degrigoladă cu sforile de
Meșină topită își târăsc picioarele și
din gură le curge tot ce nu au avut curajul
Să spună. În ochii lor se vede
Cum se
Mișcă treaba. Că una două moartea
se împrumuă de la viață
cu cât are nevoie.
024.133
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- george vasilievici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 369
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 70
- Actualizat
Cum sa citezi
george vasilievici. “una două.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-vasilievici/poezie/1831370/una-douaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AEAEAlexandru Corneliu ENEA✓ultima strofa poate fi ea singura poezia.
0
VCdin ultima strofă aș reține doar ultima respirație:
\"Că una două moartea
se împrumuă de la viață
cu cât are nevoie.\"
însă, oricât m-aș îmbuna, nu mai pot aduna nimic de prin versuri. doar întrebări neîntrebătoare, desfrâu insipid de silabe chioare, o schizofrenie palidă, mult sânge risipit, o moarte prea anemică.
păcat de întrebări, de desfrâu, de schizofrenie, de sânge și de moarte.
\"Că una două moartea
se împrumuă de la viață
cu cât are nevoie.\"
însă, oricât m-aș îmbuna, nu mai pot aduna nimic de prin versuri. doar întrebări neîntrebătoare, desfrâu insipid de silabe chioare, o schizofrenie palidă, mult sânge risipit, o moarte prea anemică.
păcat de întrebări, de desfrâu, de schizofrenie, de sânge și de moarte.
0