Poezie

chelia necesară

2 min lectură·16 decembrie 2008

Mediu

Pasul forfotindu-i pe creștet face pământul conștient de sine

Din el crește iarba, din el cresc oamenii ca firele de păr

Din el cresc companiile ca niște bigudiuri

Din el învie zeii pentru a deveni credibili

Din el tăiem o bucată mică și dăm cât am clipi de sânge

Prin venele noastre curge în viteză lava unui vulcan autist

Lapte țâșnit din mama prafului drept hrană

Prin el pământul rămâne tânăr la suprafață

Bătrân și înțelept pe dinăuntru

Doar conștiința sa îl calcă în picioare

Alergând liberă de colo-colo fără încetare

Un singur pas ajunge, un pas de alergare

într-o viteză foarte mare în timpul general al lucrurilor

acolo obiectul se transformă în subiect, la intersecția

dintre larvă și fluture

și tot acolo sticlele goale de coca cola respiră

în ritmul florilor și roșul de pe etichetă se trezește

pentru prima dată cu viața deconspirată

apa îmbrățișează cu drag și dezinteresat

praful dezorientat în anarhie

așa se stabilește ordinea, prin formă

prin păsări ce-și iau zborul plouă

de pe pământ în cer

iubirea ciufulește planeta

și dragostea îi încâlcește în orgie părul

în astfel de momente dinții se prind în el

precum o gumă de mestecat

în astfel de momente mereu se rade-n cap

și uită de sine.

014.264

george vasilievici. “chelia necesară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-vasilievici/poezie/1814623/chelia-necesara

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

printre incalceli, intersectii si striviri...

și dăm cât ai clipi de sânge