Poezie
lapte și fiere
primele și ultimele poeme pentru Mădălina
8 min lectură·
Mediu
TINEREÞEA
tinerețea nu are nevoie de mine.
a învățat să se fecundeze singură.
mă aruncă peste umăr și nu se mai
uită înapoi. privește fix înainte
și în ochii ei înoată fericiți peștii
perfect adaptați la uleiul fierbinte.
NU ȘTIU
Nu se știe prin ce mâini a trecut
Deși nu îmi amintesc să fi fost
Cineva între noi, exceptând lumina
Ce-i drept cam murdară pe mâini
De sângele nopții
Să nu mai spui că nu fac nimic pentru tine
sângele întunericului e tot întuneric,
și sângele pătează după natura sa
intră în țesătura tricoului
curgând fericit prin venele de bumbac
respiră așa să vadă oricine că
între noi este o junglă în care
întunericul merge cu viteza luminii
și noi trăim în el.
PE CONTRASENS CU VITEZA VISATÃ
la început numai un fluture perfect
zboară înapoi și-o ia spre molie.
îl simți în stomac în timpul
visului și uiți de trupul adormit
cu gura larg deschisă
în care îți intră moliile
curgând șiroaie din
salteaua ruptă a patului.
PLUS RÃSPUNS MINUS ÎNTREBARE
întrebările se lovesc tare de mamă
și se resping înapoi cu aceeași putere.
întreabă copilul în stânga și în dreapta.
nu își ridică ochii din ochii celorlalți
până când se privește cu ochiul
drept în sufletul ochiului stâng
citind în sufletul ochiului drept
trădarea diferenței.
copilul a prins-o cu mâna și o folosește.
cu ea pictează peste toate crimele
cu nevoile sale.
GÂNDUL FRUMOS
vine mereu gândul frumos
construit din cuvinte frumoase
și grele
ce nu pot fi mutate de la locurile lor.
vântul din creier e foarte puternic.
el smulge pomii din pomi.
arunca bila de plumb cât colo
ca pe un punct pus după deținut
de la un capăt la fiecare capăt
al gândului frumos
și acolo mereu aterizarea.
aterizarea bilei de plumb
la celălalt capătul al gândului frumos
zburând până la sine peste toate
astea, acolo unde vidul bolborosește ceva
în somn
se întoarce cu viața la noi
și doarme până în prima clipă a lumii
visând mereu gândul frumos și râsul
i se aude din camera cealaltă
râs de copil înfundat cu pauza din
semnul exclamării.
POEM NARCISIST
ce mai! sunt perfect!
mușc cu poftă din viață
mă ling pe față cu limba
electronică și aspră a ceasului
primit de la tine. așa este
mereu cu darurile făcute
din iubire, sunt de la început
în afara ei.
PUIUL DE BABUIN
mama e mândră de mine.
pentru a-și demonstra dragostea mă linge pe cap
până chelesc.
nu știu ce să mă fac.
acum sunt urât pur și simplu
și mă gândesc cu tristețe la vremurile
în care eram frumos și urât
pentru asta.
OMUL DE ZÃPADÃ
facem omul de zăpadă pe stradă.
el nici nu ne bagă în seamă.
nu se clintește.
privește fix spre vara
de pe acoperișul casei noastre.
ca și cum acolo ar trebui să fie casa lui
cu tine de zăpadă proaspătă și vie
la fereastră.
FUSTA TA
există nopțile în care sunt treaz
și dansez sub cearceaf.
în nopțile astea deschid larg
fereastra, luna își bagă picioarele
de lumină lungă pe geam și
eu mă uit cu orele sub fusta ei
pătată de stele
gândindu-mă la fusta ta
pătată de sânge
pe care o purtai din când
în când așa, după ce dispăream toți
și rămâneai singură.
PISICUTA
fac totul pentru pisicuța albă
ce îți dansează pe creier.
întreab-o dacă participă
sau doar se antrenează pentru ceva.
SOMNUL
dormi degeaba.
visul e la mine.
CAPUL DIN NORI
sunteți campion!
poftiți coronița de rădăcini
înfipte-n cer.
florile cresc în cap.
MIEZUL NOPÞII
la miezul nopții mă asigur că dormi.
îmi iau toate măsurile. să vezi ce-ți fac!
dar mai întâi îmi povestești
cum pleoapele au devenit prăpăstii
în care ochii își varsă privirea
formând oceane paralele.
îmi faci cu mâna
de pe țărm întinsă pe creier.
cum stai pe spate
nu se vede cerul.
el este mereu unul singur
și rămâne pe partea cealaltă.
când nu sunt atent intră pe sub
mine și mă ridică pe creastă.
sunt râsul care se bate pe plâns cu
nimicul.
până și soarele își arată vârsta
razele sunt părul lui de lumina bătrână.
îmi spui în somn și eu profit de asta
să mă înfig în tine până când afară
se va lumina și înăuntru.
MAMA
cutia plină pe jumate cu bere este acolo
așezată cu grijă de mama în frigider lângă
puiul congelat după ce aseară la plecare
mi-o luase din mână pentru că venisem
la ea în vizită beat ca porcu
și îi vorbisem nespus
de frumos despre mine.
PUTEREA FRUNZELOR
frunzele își separa până la urmă degetele
și deschid larg palmele cu ele răsfirate.
miliarde de pumni mici strivesc acum în ei lumina.
numai când pumnul se deschide
te văd lângă mine și plănuiesc
să le învăț pe toate să se lase
de box iar noaptea să doarmă
cu palmele deschise.
STATUIA LIBERTÃÞII
ne așezăm în genunchi și îi
cerem iertare. plângem. îi
spălăm picioarele cu
lacrimile noastre
facem promisiuni
de care ne vom ține
știind că ea rămâne nemișcată
fără să o privim măcar.
INTERSECÞIA DRAGOSTE VIE CU DRAGOSTE MOARTÃ
virusul mort influențează ecuația
totul poate oricând sării
dintr-o parte în alta.
se pot chiar tampona fatal
la intersecția egalității
doar pentru că virusul mort
are nume și prenume
în cimitirul de la marginea sângelui
îl cheamă ca pe tine
dar nu îmi amintesc și mai cum.
RÃMÂNE ÎNTRE MINE ȘI STRUÞ
1.eu, struțul și femeia
femeia iese cu struțul de mână pe stradă.
mă vede. se oprește brusc în ochii mei.
gata să se înece.
pupila este colacul ei de salvare pe-ntinsul
de carne vie și nervi în furtună.
liniștea
de la stânga la dreapta.
văzută în oglindă
unde bulgări pufoși de tăcere
se izbesc între ei și de mal.
bat clopote de vată.
se zâmbește cu frișcă la gură.
acustica este perfectă pentru
pescărușul de foarte sus. femeia
plutește încolo.
struțul privește de departe
și își scurtează gâtul.
vrea să semene cu mine
pentru că sunt frumos.
cunoscuții îi oferă un cuțit.
să nu fie o diversiune, mă
gândesc când, înainte, îl sărută
femeia. va veni cineva din spate
să mă surprindă.
mă întorc brusc,
în spate începutul.
2.femeia stă între mine și struț
femeia iese cu struțul de aripă
pe străzi transparente cu final
neîntrerupt și albastru imposibil.
albastru de cocos. struțul
știe să se cațere pe el.
doar a trăit în bilă.
îl rog să mă învețe. femeia nu îi permite
să umble cu mine. întâi să
terminăm de făcut copilul.
strânge tare șurubul ăla.
să nu intre prea multă lumină.
altfel nu va mai deschide ochii.
struțul își încordează cheia.
strânge din dinți. îi dă sângele
pe nas și i se face poftă de colivă.
din acel moment
nu își mai amintește de mine.
doar când se scoală cu hainele pline
de sângele cuiva.
3.îmi scot struțul din cap
femeia iese de mână cu struțul din hol în sufragerie.
struțul vede tabloul cu struțul bătut în cuie.
struțul bătut în cuie poartă la gât o cruciuliță
cu struțul bătut în cuie.
acum se zâmbește.
musafirii nu știu cum au aterizat în spatele râsului.
sau a cui e mâna care ridică sau întinde paharul.
se aud clinchete și asta e bine. struțul îi ciugulește
gândul din cap. femeia chicotește. eu rup invitația
și arunc binoclul.
4.struțul mic
femeia îl roagă pe noul născut cu gâtul mediu
să o lingă pe sfârc. ba chiar să i-l sugă. sau s-o muște
de țâțe. struțul mic are totul în cioc. o mușca cu mâinile
îi calcă sânii în picioare. toate din cioc. așa începe povestea secretă.
nimeni nu va ști vreodată adevărul despre femeie. pentru că
struțul mic nu îi seamănă.
5.m-am săturat de struț
struțul are pretenții. vrea totul când eu i-am dat deja totul.
dă-mi pielea ta să mă gândesc cu ea la mine.
nu pot să îl refuz pe struț.
dar m-am săturat de el.
6.îl ameninț pe struț
când struțul se sperie
pământul se masturbează.
struțul o ține pe a lui.
insistă și îmi demonstrează
că merge pe coi.
7.doar eu și struțul
nu există nici o legătură
între mine și struț.
binoclul este nedesfăcut.
pe masă, în cutia strălucitoare.
nu îl cunosc pe acest
domn. nu l-am văzut
în viața mea.
mint mereu cu nerușinare.
apoi îmi fac miliarde de griji.
ca nu cumva să se afla adevărul.
8.secretul struțului
nu știe să scrie.
învață totul
pe de rost.
adevărata lui
identitate este
picior de ciupercă
cu pălărie invizibilă
și mare.
(textele sunt scrise în urmă cu doi ani când numai intuiam dezastrul)
003.686
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- george vasilievici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 1.428
- Citire
- 8 min
- Versuri
- 276
- Actualizat
Cum sa citezi
george vasilievici. “lapte și fiere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-vasilievici/poezie/13911622/lapte-si-fiereComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.