Ca o fantă luminoasă s’a pus pe inima lui și, viclean,
noua singurătate respirând cu ochi pântecoși
singurătatea veche a prins coajă, a crăpat
simțind că peste încheieturi nu mai pune
Stă la pîndă asemeni unei mătase ce ia mințile, unei mătase imperiale
respiră aură de fierăstrău care cu timpu’ înnegrește,
respirînd din blana unei vietăți nevăzute
înăbușind carnea și
S\'au scorojit tristețile vecine cuarțului dând de întreg
veghea a prins cheag șoptitor
aliniate pe cingători s\'au topit pecețile și\'n ea am intrat ca într\'o Americă
tropicul rispirea
GP