Stă la pîndă asemeni unei mătase ce ia mințile, unei mătase imperiale
respiră aură de fierăstrău care cu timpu’ înnegrește,
respirînd din blana unei vietăți nevăzute
înăbușind carnea și
Ca o fantă luminoasă s’a pus pe inima lui și, viclean,
noua singurătate respirând cu ochi pântecoși
singurătatea veche a prins coajă, a crăpat
simțind că peste încheieturi nu mai pune
S\'au scorojit tristețile vecine cuarțului dând de întreg
veghea a prins cheag șoptitor
aliniate pe cingători s\'au topit pecețile și\'n ea am intrat ca într\'o Americă
tropicul rispirea
GP