semn

George, frumos text. M-ai surprins intr-un mod placut cu el.

Totusi, nu-mi place versul doi. Tot respectul pentru restul poemei.

Te citesc.
Cu drag, DAniel.

e un semn ciudat...o realitate citita invers, care lasa o \"cicatrice\" inauntru\' formei.
fain

cu stima, blueboy

Daniel, am schimbat putin versul al doilea. Sper ca acum ai inteles de ce nu-l pot inlocui total. Multumesc!
Cornel, textul poate fi citit si invers, de la sfarsit, de asemenea, prin lectura \"in filigran\", si-l vei descoperi mereu altfel. De aceea am inceput sa scriu din nou fara punctuatie. Multam, prietene! Cu aceeasi stima,
Pasadia

\"il\" i.l.d. \"si-l\"

Un pic cam pretioasa dar frumoasa. Citita invers are o intrerupere de ritm si de articulare: reechilibrează cuvânt.
Pentru ca am simtit nevoia sa aplec cumpana spre poezie si nu spre discursul filozofic iata cum am citit-o eu:

de țeasta norilor rostind cuvantul
Cuvantul ploaia a stârnit
eoni colindă acum venele fiindului
ca o albie prelungă a gândirii
fiecare incercare reechilibrează cumpăna
memoriei

PS: Sper sa nu intelegi si tu ca ma dau rotunda si chirurg literar operand estetic pe text. Pur si simplu marturisesc ce simt:)

Felul cum ai reasezat versurile e interpretarea ta si o respect, chiar daca unitatea continut-forma are putin de suferit. N-am ajuns inca la performanta de a scrie un text care poate fi citit si da capo al fine, fara a elimina nimic. Voi incerca totusi. Multumesc!