Pașadine (6 - 7)

-6-

Adoarme-albastrul așezat alene

pe o saltea de nori plutind agale

spre întorsura visului cu toamna.

Cai siderali pasc iarba cea albastră,

apoi gonesc spre turma cea pierdută.

Tu, adâncit în gânduri, semeni clipe.

-7- Încă n-a scăpat din brațele verii,

dar se-apropie toamna cea bogată,

ca o fecioară zurlie prin vie.

Din visul alb se trezește albastrul,

bezele-i trimite din depărtare.

Soarele colorează idila lor.