george nica

femeia cu nr 150 nu are nimic special fata de acea cu nr 149 sau de aceea cu nr 148 toate vor acelasi lucru sa fie iubite intretinute rasfatate intelese nici o obligatie si 50% la

am sa te colind de primavara cu flori de cires sau mai bine de ce nu cu flori de tei; am sa te mangai pe strune de vioara cu vantul sau mai bine cu razele de luna;

N-am cerut mare lucru de la imputita asta de viata decat sa ma lase in pace s-o traiesc ! Ma trezesc dimineata si-mi beau cafeaua pe fuga incercand sa construiesc un

singurul lucru care ma poate face sa ma mai opresc e iubita mea, dragostea ei ma face sa intorc capul pe strada ca un copil, de multe ori viata-mi arunca nisip in ochi, asa cat sa

femeile pe care le iubim cel mai mult in viata ne parasesc: din prea multa dragoste cred, ar trebui sa se faca totusi niste studii medicale urmarindu-se efectele dragostei asupra cresterii

iubito nu sunt decat un copil ratacit mai vreau sa visez, un timp vesnicia viata, vezi tu inca nu m-a oprit stii bine ca lumea-i doar un timp de cuvinte!

despre Elena nu se poate scrie decat folosind culoarea rosie... trandafirii, buzele ei moi si carnoase, inima ei nesfarsita , sanii gatul coapsele bratele pielea ei

stii, ma gandesc ca n-ar trebui sa ma doara intr-atat despartirea de tine... am sa visez la o lume in care oamenii buni se vor preface in ingeri si se vor duce sa traiasca

dragostea furata-ntr-o seara de mai seamana cu tine nu mai era in floare liliacul, murise demult ! nici eu nu mai stiam sa-l adun de pe creangi si sa-l fac buchete ca altadata, copilul din

mi-ai furat iubirea si sufletul mi l-ai aruncat la gunoi ca pe-o leguma stricata de vremuri, sa-mpachetezi bine punga te rog, si sa ai grija de trandafirii pe care ti i-am daruit sa nu se

am cautat iubirea de cand ma stiu: un copil mi-o arata cu degetul inspre fluturi, florile murisera deasupra ierbii mangaiate de vant iar cerul, cerul era atat de albastru! ma durea pe

iubita mea e o dimineata de aprilie capricioasa parca razand de mine care-am devenit dintr-odata atat de serios: da, joaca cu viata s-a cam terminat!... ma-ntreb daca am uitat sa-i mai

noaptea trecută l-am visat pe presedinte l-am întrebat dacă el este acela care a vândut flota: nu mi-a răspuns nimic! părea slăbit și abătut, îmi spunea ceva despre o societate

nu sunt decat o mana de praf in calea vantului, ii intru vietii in ochi cateodata, rege peste regatul nemuririi ma dau vietii un om liber intr-o lume ce-a uitat demult sa mai

dependent de iubire ca un copil de frumos am aripi de ingeri ce se deschid cu fiecare sarut pe care mi-l dai... m-am nascut primavara cand liliacul plange pe garduri imi spal fata in

oamenii cuminti se multumesc cu putin ... ingerii au inghetat demult draga mea, oamenii mor astazi mult mai incet in goana lor dupa umbre. si, desi

de cand ai plecat tu, a inceput sa ploua si nu s-a mai oprit - au scazut temperaturile ba chiar a si nins vreo cateva zile... noptile au devenit mai lungi - interminabil de

traiesc intr-o lume de viermi de matase, de viermi cochetand acelasi gunoi primiti dar in schimb ca pret o grimasa la vesnicul vostru tarat prin noroi. mai cred

e-atata de mult de cand nu ti-am scris: cateva randuri asa, pe-o hartie, sa-ti spun ca mi-e dor nu cred ca-i de-ajuns si iata ca-ti fac umil poezie. ma-ntreb daca

ciripesc vrabiile, a stat ploaia... le-o fi foame de iarna? trandafirii mor: fa mama focul ! mi-e rece in suflet, si mai pune te rog de-o cafea cu-aroma de ganduri... tresar la fiece

dragostea mea nu va mai fi niciodata la fel, cu fiecare iubire sap un mormant, florile nedaruite zac aruncate-a risipa, ploii nu-i mai ajung lacrimile mele, noptii nu-i mai este

stii ca se poate muri din dragoste? aseaza-ma pe un pat de flori la picioarele tale si plange-ma cu parul, cu buzele, cu sanii. stiu ca ti-e frica, de aceea cat am sa stau langa