Poezie
tristete
1 min lectură·
Mediu
dragostea mea
nu va mai fi niciodata la fel,
cu fiecare iubire
sap un mormant,
florile nedaruite
zac aruncate-a risipa,
ploii nu-i mai ajung lacrimile mele,
noptii
nu-i mai este indeajuns
singuratatea mea:
viata ! smulge-mi sufletul
si pune-mi in loc
cenusa,
sa ard !...
da,
dragostea mea
nu va mai fi niciodata la fel,
cu fiecare iubire
sap un mormant,
cuvintele nerostite
se-ntorc sa se-aseze pe cruci,
florile nedaruite
zac aruncate-a risipa,
cimitirului iubirii
ii sunt cersetor
sa nu veniti la mine
sa va sap gropile !
ploii
nu iau ajuns nicicand
lacrimile mele,
noptii
nu-i mai este indeajuns
singuratatea mea
am sa-ti cioplesc chipul
la mine in vise
si-am sa adorm
murind incet cu el,
da !
dragostea mea
nu va mai fi niciodata la fel
cu fiecare iubire
sap un mormant
si totusi...
maine
ma voi bucura din nou
ca traiesc :
e tot ce mi-a ramas !
002.263
0