inca o zi fara tine
iubita mea e o dimineata de aprilie capricioasa parca razand de mine care-am devenit dintr-odata atat de serios: da, joaca cu viata s-a cam terminat!... ma-ntreb daca am uitat sa-i mai
si poetilor le place sexul...
si poetilor le place sexul daca toate femeile ar fi doar niste muze s-ar alege praful de poezie, crede-ma! ce e mai placut decat s-o privesti in toata splendoarea ei dezgolindu-se
femeilor care nu stiu ce vor...
femeilor care nu stiu ce vor nu le voi spune decat atat: sa nu cumva sa iesiti din casa sa va cautati un amant - strica la imagine! e mult mai discret sa cautati pe net, in doar
femeia cu nr 150
femeia cu nr 150 nu are nimic special fata de acea cu nr 149 sau de aceea cu nr 148 toate vor acelasi lucru sa fie iubite intretinute rasfatate intelese nici o obligatie si 50% la
despre dragoste, ghiocei si martisoare
astazi e frig la Comanesti, draga mea florile nu se mai cumpara ca altadata trecatorii sunt tot mai saraci matisoarele s-au vandut primavara asta la jumatate de pret cu reducere si
la Comanesti este soare astazi !
buna dimineata ! la Comanesti este soare astazi, copii au iesit sa se joace in parcuri, iar poetii s-au trezit mai devreme ca de obicei... in Bucuresti scandalurile se tin lant in \"
cealalta parte din tine...
in noaptea asta am sa inchid ochii, pe strazile mele pustii am sa-ti fac loc, singura Tu cunosti drumul pana la mine - Tu, care ai atata nevoie de dragoste ma vei gasi la capatul
tu...
doar amagesti imi spunea-i, fara sa ma cunosti, ai scris in graba cuvinte, ca si cum nu mi-ar ramane o eternitate sa te iubesc doar amagesti... ma vei cauta intr-o zi in visele
singurul lucru
singurul lucru care ma poate face sa ma mai opresc e iubita mea, dragostea ei ma face sa intorc capul pe strada ca un copil, de multe ori viata-mi arunca nisip in ochi, asa cat sa
iubita mea
iubita mea poate ucide cu o lacrima, plansul ei transforma lumi in pustiuri dragostea ei arde pe rug cand eu uit sa mai iubesc inima ei e mai frumoasa decat TAJ MAHAL-ul PARADISUL nu
ti-am spus astazi cat de mult te iubesc?
nu ma indeparta, tine-ma aproape, strans, sunt tot ce-a mai ramas frumos din tine de cand ai uitat sa mai iubesti cuprinde-mi bratul cu inima si las-o sa moara, incet, sangerand, pe
dependent
dependent de iubire ca un copil de frumos am aripi de ingeri ce se deschid cu fiecare sarut pe care mi-l dai... m-am nascut primavara cand liliacul plange pe garduri imi spal fata in
tristete
dragostea mea nu va mai fi niciodata la fel, cu fiecare iubire sap un mormant, florile nedaruite zac aruncate-a risipa, ploii nu-i mai ajung lacrimile mele, noptii nu-i mai este
lasa-ma sa te iubesc
nu sunt decat o mana de praf in calea vantului, ii intru vietii in ochi cateodata, rege peste regatul nemuririi ma dau vietii un om liber intr-o lume ce-a uitat demult sa mai
buna dimineata, iubito
buna dimineata ,iubito timpul s-a transformat in vesnicii! iubirea pluteste pe strazi, te rog iesi din castelul in care te-ai ascuns atatea vieti si ia-ma de mana: sa nu-mi dai drumul
aimes-moi
stii ca se poate muri din dragoste? aseaza-ma pe un pat de flori la picioarele tale si plange-ma cu parul, cu buzele, cu sanii. stiu ca ti-e frica, de aceea cat am sa stau langa
fratelui meu
femeile pe care le iubim cel mai mult in viata ne parasesc: din prea multa dragoste cred, ar trebui sa se faca totusi niste studii medicale urmarindu-se efectele dragostei asupra cresterii
imposibil
oamenii cuminti se multumesc cu putin ... ingerii au inghetat demult draga mea, oamenii mor astazi mult mai incet in goana lor dupa umbre. si, desi
despre ingeri
am cautat iubirea de cand ma stiu: un copil mi-o arata cu degetul inspre fluturi, florile murisera deasupra ierbii mangaiate de vant iar cerul, cerul era atat de albastru! ma durea pe
dragoste de mai
dragostea furata-ntr-o seara de mai seamana cu tine nu mai era in floare liliacul, murise demult ! nici eu nu mai stiam sa-l adun de pe creangi si sa-l fac buchete ca altadata, copilul din
despre iubire
despre Elena nu se poate scrie decat folosind culoarea rosie... trandafirii, buzele ei moi si carnoase, inima ei nesfarsita , sanii gatul coapsele bratele pielea ei
iarna in romania
iubito la mine-au murit trandafirii si plang inghetati in cripte zapezi ma bantuie noaptea florile albastre cazute din ceruri albe sau verzi sunt friguri mai mari decat moartea prieteni si
de ziua ta, tara
LA MULTI ANI ROMANIA astazi e ceata, la Bucuresti parada militara tocmai s-a sfarsit la Timisoara a inceput o alta revolutie cea adevarata poate cred ca oamenii au dreptul sa
sotiei mele
mi-ai furat iubirea si sufletul mi l-ai aruncat la gunoi ca pe-o leguma stricata de vremuri, sa-mpachetezi bine punga te rog, si sa ai grija de trandafirii pe care ti i-am daruit sa nu se
sta sa ninga
bate vantul! rece, iarna se coboara dintre munti ard mestecenii de ceara albi si galbeni si marunti sta sa ninga -i rece afara, fumuri albe urca-n cer eu ma trec de azi pe
noaptea trecuta l-am visat pe presedinte
noaptea trecută l-am visat pe presedinte l-am întrebat dacă el este acela care a vândut flota: nu mi-a răspuns nimic! părea slăbit și abătut, îmi spunea ceva despre o societate
singuratate
ciripesc vrabiile, a stat ploaia... le-o fi foame de iarna? trandafirii mor: fa mama focul ! mi-e rece in suflet, si mai pune te rog de-o cafea cu-aroma de ganduri... tresar la fiece
poem acelora care \"se cred\" bogati
cand m-am nascut mi-au spus ca nu am tata, ca sunt orfan, sau ceva de genul - atunci am pierdut primul lucru. apoi a urmat dragostea mamei, muncea prea mult ca sa mai aiba timp sa-mi spuna cat
ploaia
de cand ai plecat tu, a inceput sa ploua si nu s-a mai oprit - au scazut temperaturile ba chiar a si nins vreo cateva zile... noptile au devenit mai lungi - interminabil de
iubiti-o pe elena !
ziua intai se spune ca in ziua intai Dumnezeu ar fi creat-o pe Elena doar ca voi nu veti sti niciodata lucrul acesta!... imi cauta privirea in oglinda retrovizoare a
poem sotiei mele
stii, ma gandesc ca n-ar trebui sa ma doara intr-atat despartirea de tine... am sa visez la o lume in care oamenii buni se vor preface in ingeri si se vor duce sa traiasca
de cand ai plecat...
stii, astazi ti-am spus o gramada de lucruri de parca-ar fi intrat zilele-n sac... oare de ce trebuie sa ma doara-ntr-atat dorul de tine? si noaptea parca-a venit mai repede
e iarna !
a venit iarna: ninge cu ingeri... sau poate ca nu, cu soapte de sfinti, ma simt mai aproape de tine iubito si fulgii-s atat de calzi, de cuminti! a venit iarna: aprindeti
am uitat..
am uitat sa-ti mai scriu in palme iubirea, o sorb de pe buzele tale fierbinti si-o las sa-mi curga toata prin vene e toamna: copii-s asa de cuminti! si tu ai uitat
de iubire...
au fost odata doi copii: cat se iubeau, nici n-ai sa stii ploua cu stele-n urma lor cand ingerii mureau de dor. s-au cunoscut o veme, seara,
asta noapte
iubito nu sunt decat un copil ratacit mai vreau sa visez, un timp vesnicia viata, vezi tu inca nu m-a oprit stii bine ca lumea-i doar un timp de cuvinte!
de noapte
am sa te colind de primavara cu flori de cires sau mai bine de ce nu cu flori de tei; am sa te mangai pe strune de vioara cu vantul sau mai bine cu razele de luna;
reflectii intr-un ciob de noroi
N-am cerut mare lucru de la imputita asta de viata decat sa ma lase in pace s-o traiesc ! Ma trezesc dimineata si-mi beau cafeaua pe fuga incercand sa construiesc un
mamei
e-atata de mult de cand nu ti-am scris: cateva randuri asa, pe-o hartie, sa-ti spun ca mi-e dor nu cred ca-i de-ajuns si iata ca-ti fac umil poezie. ma-ntreb daca
traiesc
traiesc intr-o lume de viermi de matase, de viermi cochetand acelasi gunoi primiti dar in schimb ca pret o grimasa la vesnicul vostru tarat prin noroi. mai cred
eu
m-am nascut intr-o lume plina de vise: de vise de gheata, de vise noroi, de vise de umbra, de vise de fumuri de vise de praf, de vise gunoi. traiesc intr-o lume-n
ninge
ninge, de n-ar mai fi nins! gandurile-mi ard in soba, visele mi s-au aprins; fumega-\'nspre nouri suflet! vant, ridica-ma la cer! ca sa ning si eu alene, linistit
si daca..
si daca maine n-oi veni, sa nu m-astapti in pragul portii: atata de departe sunt si-atat de aproape mortii! si daca maine n-oi mai fi, sa nu ma plangi in toiul noptii: atata de
de iarna...
De iarna, iubirea-i tot ce-a ramas si-asteapta sa-nghete in haine de blana stransa la piept de cei ce-au plecat, de cei ramasi, pusa pe rana... De iarna mi-e dor de mine copil
