Poezie
de noapte
2 min lectură·
Mediu
am sa te colind
de primavara
cu flori de cires
sau mai bine de ce nu
cu flori de tei;
am sa te mangai
pe strune de vioara
cu vantul
sau mai bine
cu razele de luna;
am sa te cioplesc
in granit
cu ranile tuturor
acelor suferinzi,
am sa te iubesc
cu dragostea
tuturor acelor nemangaiati,
am sa te plang,
da am sa te plang toate noptile
cu lacrimile acelora
care nu mai pot sa planga,
am sa te cant cu roua
am sa te visez cu luceferii
am sa te preumblu cu norii
am sa te caut precum lumina
am sa te doresc precum linistea
am sa te pierd poate,
da am sa te pierd
- si ce daca!
nu esti Tu
oare aceea pe care o caut de-o viata?!...
atata vreme
cat inca mai respir,
tu respiri odata cu mine
atata vreme cat dorm,
nu la Tine visez?
Si cand ma trezesc
oare nu Tu esti Aceea
care-mi rasare ?!...
am sa te pierd,
da am sa te pierd - si ce daca !
singurul lucru
pe care ti-l mai cer
este :
sa nu ma uiti.
sa nu ma uiti niciodata !
sa ma pastrezi
intr-un colt de dimineata
cand i-ti bei cafeaua
sa ma saruti noptile
cand singur
ultimul lucru
la care ma voi gandi
esti Tu,
sa faci dragoste
cu mine visand
ca nu poate fi
un altul
care te poate dori intr-atat;
si din buchetele primite
sa arunci cate o floare
in calea fiecarui strain intalnit.
012839
0
Puțini mai au curajul să iubească așa... să trăiască pentru cineva...
Cu prietenie,
Roxana