george nica

LA MULTI ANI ROMANIA astazi e ceata, la Bucuresti parada militara tocmai s-a sfarsit la Timisoara a inceput o alta revolutie cea adevarata poate cred ca oamenii au dreptul sa

mi-ai furat iubirea si sufletul mi l-ai aruncat la gunoi ca pe-o leguma stricata de vremuri, sa-mpachetezi bine punga te rog, si sa ai grija de trandafirii pe care ti i-am daruit sa nu se

bate vantul! rece, iarna se coboara dintre munti ard mestecenii de ceara albi si galbeni si marunti sta sa ninga -i rece afara, fumuri albe urca-n cer eu ma trec de azi pe

noaptea trecută l-am visat pe presedinte l-am întrebat dacă el este acela care a vândut flota: nu mi-a răspuns nimic! părea slăbit și abătut, îmi spunea ceva despre o societate

ciripesc vrabiile, a stat ploaia... le-o fi foame de iarna? trandafirii mor: fa mama focul ! mi-e rece in suflet, si mai pune te rog de-o cafea cu-aroma de ganduri... tresar la fiece

cand m-am nascut mi-au spus ca nu am tata, ca sunt orfan, sau ceva de genul - atunci am pierdut primul lucru. apoi a urmat dragostea mamei, muncea prea mult ca sa mai aiba timp sa-mi spuna cat

de cand ai plecat tu, a inceput sa ploua si nu s-a mai oprit - au scazut temperaturile ba chiar a si nins vreo cateva zile... noptile au devenit mai lungi - interminabil de

ziua intai se spune ca in ziua intai Dumnezeu ar fi creat-o pe Elena doar ca voi nu veti sti niciodata lucrul acesta!... imi cauta privirea in oglinda retrovizoare a

stii, ma gandesc ca n-ar trebui sa ma doara intr-atat despartirea de tine... am sa visez la o lume in care oamenii buni se vor preface in ingeri si se vor duce sa traiasca

stii, astazi ti-am spus o gramada de lucruri de parca-ar fi intrat zilele-n sac... oare de ce trebuie sa ma doara-ntr-atat dorul de tine? si noaptea parca-a venit mai repede

a venit iarna: ninge cu ingeri... sau poate ca nu, cu soapte de sfinti, ma simt mai aproape de tine iubito si fulgii-s atat de calzi, de cuminti! a venit iarna: aprindeti

am uitat sa-ti mai scriu in palme iubirea, o sorb de pe buzele tale fierbinti si-o las sa-mi curga toata prin vene e toamna: copii-s asa de cuminti! si tu ai uitat

au fost odata doi copii: cat se iubeau, nici n-ai sa stii ploua cu stele-n urma lor cand ingerii mureau de dor. s-au cunoscut o veme, seara,

iubito nu sunt decat un copil ratacit mai vreau sa visez, un timp vesnicia viata, vezi tu inca nu m-a oprit stii bine ca lumea-i doar un timp de cuvinte!

am sa te colind de primavara cu flori de cires sau mai bine de ce nu cu flori de tei; am sa te mangai pe strune de vioara cu vantul sau mai bine cu razele de luna;

N-am cerut mare lucru de la imputita asta de viata decat sa ma lase in pace s-o traiesc ! Ma trezesc dimineata si-mi beau cafeaua pe fuga incercand sa construiesc un

e-atata de mult de cand nu ti-am scris: cateva randuri asa, pe-o hartie, sa-ti spun ca mi-e dor nu cred ca-i de-ajuns si iata ca-ti fac umil poezie. ma-ntreb daca

traiesc intr-o lume de viermi de matase, de viermi cochetand acelasi gunoi primiti dar in schimb ca pret o grimasa la vesnicul vostru tarat prin noroi. mai cred

m-am nascut intr-o lume plina de vise: de vise de gheata, de vise noroi, de vise de umbra, de vise de fumuri de vise de praf, de vise gunoi. traiesc intr-o lume-n

ninge, de n-ar mai fi nins! gandurile-mi ard in soba, visele mi s-au aprins; fumega-\'nspre nouri suflet! vant, ridica-ma la cer! ca sa ning si eu alene, linistit

si daca maine n-oi veni, sa nu m-astapti in pragul portii: atata de departe sunt si-atat de aproape mortii! si daca maine n-oi mai fi, sa nu ma plangi in toiul noptii: atata de

De iarna, iubirea-i tot ce-a ramas si-asteapta sa-nghete in haine de blana stransa la piept de cei ce-au plecat, de cei ramasi, pusa pe rana... De iarna mi-e dor de mine copil