Poezie

Dumnezeu

căutări (4)

1 min lectură·5 aprilie 2017

Mediu

Da, sunt. Aici, pe linia subțire

dintre zi și noapte,

neavând nimic de întrebat,

nimic de căutat,

nimic de așteptat,

doar mulțumit că sunt.

Plinul meu, hotarul meu,

clipele astea volatile

și toate drumurile care

mi s-au închegat în carne

îl simt. El umblă

printre firele de nisip,

așa cum

umblă printre stele,

nefiind nici mic, nici mare,

nici aproape, nici departe.

Tălpile lui nu lasă urme

decât în scripturi.

Lipsa marginilor

nu-i pulverizează ființa,

după cum nici hotarele

nu i-o micșorează.

Îl simt uneori ghemuit

într-un strop răzleț de ploaie

ce mă trezește din visul

în care se făcea

că sunt singur

printre pietre și câini,

piatră fiind,

și câine fiind.

002.864

George Mira. “Dumnezeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-mira-0005600/poezie/14105395/dumnezeu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.