Poezie
Tata
1 min lectură·
Mediu
Tata era înalt.
Când stătea pe scaun, era și mai înalt.
Când dormea
- de două-trei ori pe an -
era lung ca un fag tăiat cu drujba.
Avea ochii albaștri
și o sirenă albastră tatuată pe antebrațul stâng.
Din armată. Timișoara. Grăniceri.
Venea seara cu salopetele în geantă.
De la ICH, la o lună.
De la IPG, la o săptămână.
Mirosind a piatră spartă, a smoală și a vaselină.
Povestea despre niște oameni.
Râdea. Mâncam. Era târziu
și eu mă uitam pe cer
după sateliții rușilor și americanilor,
despre care îmi spusese că mă văd
dacă mă piș lângă un copac.
Nu vedeam decât urma vânătă a soarelui,
ca o pată de mucegai pe o baracă de șantier.
Tata era departe.
Fuma un carpați fără filtru
lângă un picamer înfierbântat.
002.499
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Mira
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
George Mira. “Tata .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-mira-0005600/poezie/14075679/tataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.