Nelu, de la zece

Soneria de la intrare țârâie enervant după care lasă loc unor ciocănituri zdravene. Somez de trei ori. Omul se recomandă prin ușa închisă, cu glas euforic, lipăind cuvinte. Mă invită să bem o sticlă cu vin împreună, ca între vecini. E ora douăsprezece și jumătate, noaptea. În blocul nostru oamenii dorm duși, oamenii au ațipit de curând, oamenii se pregătesc să adoarmă. Mai puțin el. Nelu de la zece stă de fapt la nouă și are ciclurile vitale inversate. Ziua se odihnește, noaptea muncește. Robotește la sticluțe, sticle, bidoane. La lumina zilei are o apariție vinovată. Privirea, ce evită la nesfârșit cunoscuții, e un pudel răsfățat, care se împleticește printre vârfurile încălțărilor. Constituția lui gelatinoasă alunecă surd, mulându-se pe toate zidurile, gardurile, pubelele ieșite în drum. Nelu n-are vârstă, e un tânăr neglijent îmbătrânit sau un bătrân care se căznește să întinerească. N-are nici culoare, e o pată întunecată, umbra umbrei sale. Miroase a colonie de molii tabagice. Nu folosește cuvinte, morfolește câteva sunete, până scapă din încercuire. Pășește încurcat pe aleile dintre blocuri, parcă își cere tot timpul iertare că trebuie să-l întâlnești. Când te apropii de el, deviază lateral, ca și cum ai purta un câmp magnetic care îl respinge, care nu-i permite să treacă normal pe lângă tine. Ziua îl încurcă rău, asta se vede de la o poștă. Noaptea e altceva iar Nelu e altcineva. Un altcineva meloman, ascultă muzică până în zori. Un altcineva harnic, repară toată casa ori poate construiește altă casă, în cea pe care o are deja. Un altcineva guraliv și zgomotos. Declamă, gesticulând amplu, semețindu-se teatral pentru ca apoi să se arcuiască pe-o parte, acrobatic. Un altcineva generos, face daruri la trei sferturi, își cere scuze politicos pentru nimicuri, niciodată pentru orele lungi din nopțile când părea că-și construiește o piramidă în sufragerie. La priveghiul unui vecin trecut în lumea drepților, odată cu preotul care citea stâlpii, prin pereții neputincioși au ajuns și reprezentații lui Nelu: Janis Joplin, Led Zeppelin, Deep Purple. Din locuința lui n-au răzbătut niciodată voci feminine, are doar prieteni, companioni, colegi. Fereastra camerei sale e un gheizer nocturn care lansează neobosit sticle de multe feluri și mărimi, direct pe alei, în grădină, în copaci. Nelu, de la zece, care stă la nouă îmi ridică o sumedenie de semne de întrebare iar lui pare să nu-i pese deloc. S-a hotărat să admire spectacolul vieții cu spatele la scenă, să încerce totul pe dos. N-aș vrea să se simtă discriminat. Haideți să facem un efort! Întoarcem lumea de-a-ndoaselea, să-i vină bine și lui!