george ionita

Ziua rostogolește soarele către asfințit rănindu-i razele ce se scurg sângerânde pe trupurile noastre amestecându-le într-o lumină purpurie peste care ning amniotic petale de

Dragostea mea - vânător hain ce inima-ți ține captivă și ochii tăi și trupul tău Iubirea mea - nevăzută colivie de care zbaterea ta se lovește rănindu-ți inima golindu-ți

Lumina se stinge și ochii mi se-nchid trezindu-mi visul Mâinile mele mâinile tale vor reface trupurile noastre împrăștiate făcând buzele să se atingă într-un sărut amar de

Ochii mei răniți de lumină se ascund sub pleoapele tale poate că acum vom visa același vis

Turmele de oi coboară Și munții rămîn iar stingheri Au mai lăsat în urmă o vară Ciobanii cu sarici de nori Asinii le cară desagii Iar cîinii aleargă lătrînd Din iarba uscată

Un trup gol de iubire durerea-și picură-n extaz irosindu-și clipa de a fi într-o lume sălbatică uitată de Dumnezeu...

Un iepuraș spunea la toți,că-i cel mai tare Și că strămoșii săi au fost niște fricoși Că el se antrenează prin săli de fitness Și are-acum doar fibră și bicepși arătoși De sus îl urmărea zîmbind