george ionita

ne-am cunoscut pe net am crezut atunci că sunt cel mai norocos din lume era perfectă exact ca în visele mele 90 60 90 mignonă blondă ochi albaștri petreceam serile împreună pînă spre miezul

am învățat să-ți ascult tăcerea uitînd de liniștea care-ncepuse să mă doară și am zărit prin ochii tăi de ambre lumina însetată cum ierbii îi adună broboanele de rouă de umbre și de

fluturi albi vîrcolaci roind peste suflarea ta cu miros de zăpadă buzele-ți ornează cu pruină în ziua asta bătrînă cînd se coc doar cozonaci și renii trag după ei sănii în clinchete

cerul s-a scuns după noapte și stelele dorm păzite de îngeri împietriți mâinile mele răsfirate se rănesc de umbre iar ochii mei orbi mimează privirea prin peretele opac al unui gând

\"ce rece e zăpada acestui Crăciun\" și ce fierbinte lacrima ta MAMÃ căzută ultima pe obrajii de ceară rănindu-mi sufletul despărțit despărțit...

Lixandru Găzaru a avut patru copii: trei fete și un băiat. Pe Nela a măritat-o în Tîrgoviște cu băiatul cel mare al familiei Cucu, renumită pentru moara ce vîntura apele Ialomiței. Celorlalte fete

Cuvântul tău mă devorează hulpav voi plânge în spațiul de singurătate vei regreta că nu ai putut să renunți la clipa de extaz prețul neuitării mele

plouă ca o furie o ploaie care nu mai face bine smulge clorofila din frunze răsfiră pîraiele pînă dincolo de maluri și ne eliberează de toată truda de-o viață ducînd-o pe apa sîmbetei ca și

O fotografie... Ce tristă amintire Acum Când Doar în gândul meu Privirea ta Mai este vie

E toamnă și frunzele tresar pe ramuri înfiorate de reci adieri tristeți ascunse răscolesc apusuri grăbite peste care stropi de lumină se scurg purpurii înroșind umbrele în suflete amintirile

În pustiul din mine visul meu este o fata morgana troienind dune de iluzii mângâindu-mi buzele însetate azi cînd împlinesc din nou vîrsta a treia ar fi putut să fie cel mai frumos dar de ziua

La un capăt de pod un bătrân cu traista goală scormonește apa ce se duce la vale se tot duce... la un capăt de pod un bătrân cu privirea goală scormonește apusul ce se pierde-n zare se tot

Dumnezeu a făcut omul și la sfârșit a pus două puncte (:) caută-Mă după care l-a așezat printre ispite și omul a început să-L caute cu cât îl căuta mai mult cu atât începea să vadă până

Mă plâng de singurătate trăind printre voi cei mulți atât de mulți că nu aveți loc în peștera ascetă eu falsul singuratic...