evoluție?

George,
un pohem bun. dar, iar... etc., vin cu un sfat:

Dumnezeu a făcut omul
și la sfârșit a pus
două puncte
(:)
caută-Mă
după care l-a așezat
pe pământ /fara pe pamat
printre ispite
și omul a început
să-L caute /fara ultimele versuri
cu cât îl căuta mai mult
cu atât începea să vadă
până când cele două puncte
s-au făcut ochi
...într-o inimă

cu prietenie,

mulțumesc pentru semnul lăsat și sinceritate

stimă,
george ioniță

Dacă tot e să ne jucăm pe textul lui George, hai să-l citim cu atenție și să nu-l mutilăm. Iată ce propun eu, pentru acest dext îndeajuns de sorescian:

Dumnezeu a făcut omul
și la sfârșit a pus
două puncte:

caută-Mă, [i-a spus],
după care l-a așezat
pe pământ
printre ispite;

și omul
L-a căutat
și l-a tot căutat
până când cele două puncte
s-au făcut
doi ochi mari...

Dar e mai bine ca fiecare să fie lăsat cu po(h)emul lui, nu? Adică, lăsat să greșească singur, iar nu pus în situația de a plăti pentru greșelile noastre, cei care-i îndreptăm textul...

mă onorează com dstră,dle Dorel Cristea
vă mai aștept (și) pe aici

stimă,
george

Nu am citit textul în altă variantă. Văd că s-au dat ceva sfaturi. E un poem bun, doi ochi ce capătă vedere și înțelegere, trecute însă prin bătăile inimii. Rațiunea și simțurile, acesta e omul. Frumos zis, plăcut cititorului.
LIM.

Liviu, mă onorează comentariul tău, pliat pe încercarea mea de a transmite ceva.
sper să mai treci pe aici, iar eu să-ți ofer motive

stimă,
george