copilărie

Frumoase,clare Haiku-uri.Of,cat soric mai mancam si eu!... Daca nu te superi,observ o greseala de redactare(imbujorat).
Sarbatori fericite!
Ioana

multumesc pentru observatie am si corectat. apropo de al doilea minipoem, se-ntampla ceva absolut paradoxal. Asteptam cu nerabdare, bucurie si tristete acea zi cand vom sacrifica /ca suna mai frumos decat taia/ porcul. Soricul cateodata il consumam cu lacrimi in ochi. Cred ca evenimentul are totusi rezonanta pozitiva datorita Craciunului \"din prag\":)

cu prietenie,
George

Frumoasă copilăria descrisă de tine, George. Păcat că nu pot mânca „șoric”, nu suport.
E bine și acum. Numai omul de zăpadă lipsește, parcă zăpada a fugit de noi. Dar cine știe, poate noaptea sfântă să ne aducă si această bucurie.
Crăciunul să vă aducă bucurie și liniște-n suflet!

Doruleț

e aproape intotdeauna frumoasa, mai ales cand dupa ani si ani ti-aduci aminte. sa ai un Craciun de basm, cu zapada cata iti doresti!

george