noiembrie

pana si spatiile dintre versuri imi lasa o piele de gaina (brrr...). sentimentul bacovian tasneste din poezie...

daca in urma lecturarii micropoemelor mele sentimentele-ti sunt atat de intense, inseamna ca intr-un fel mi-am atins telul.

cu prietenie,
george

George, George...tristih, DA, haiku, NU.
în ambele, ultimul vers pare rupt, n-are \'aderență\' la temă
în primul, verbul incisiv, neacoperit
crânciobul nu poate fi tăcut! - figură de stil...
imagini faine, înțeleg perfect ideile induse, și ele faine, dar nu-i haiku, sorry
cu prietenie
eugen

cred ca va fi o problema vesnica care poem e haiku si care nu e. eu citesc haiku-uri nu numai romanesti, din cate stiu si tu la fel. regulile sunt diferite si de cele mai multe ori se contrazic. pe acest site am observat ca daca mai demult am intrat la texte cu un soi de micropoeme, tristihuri, haiku-uri, azi nu prea mai intru. nu e o problema, poate dupa un timp voi intelege si eu exact care sunt criteriile, pana atunci incerc sa ma perfectionez in \"atelier\" :) dar sunt convins ca cel mai important este ca sentimentul sa fie cat mai intens posibil.

cu prietenie,
george

Că o fi sau nu o fi haiku, ai dreptate George, cred că nici unul din noi nu știe. Poate dacă ne-am apuca serios să studiem literatura și cultura niponă. Dar ca de obicei știi să redai foarte pictural atmosfera de toamnă, de data aceasta, un noiembrie rece, umed, dintr-un parc sau chiar de lângă bloc, căci uite, vremea urâtă ține copiii în casă iar scrânciobul a rămas „tăcut”. Asta până când vântul „s-antețit și a lăsat bătrânul stejar fără „nicio frunză”.
George, nu înțeleg de ce versurile tale ajung în mod constant la atelier. Eu le citesc cu plăcere, văd că și alții.
Asta e bine.


Doruleț

asa nu te-am mai chemat dar imi place numele la fel ca si Doru, parerea ta este foarte importanta pentru mine si imi da incredere. asta e mult mai important decat faptul ca fiintez in spatiul numit \"atelier\". Anul trecut d-na Magdalena Dale imi dadea incredere prin comentariile ei. Anul acesta tu esti mai ales de garda.Iti multumesc!

Cu prietenie,
George