E prima dată când părăsesc țara,
E prima dată când plec de la voi,
Nici n-am simțit când a trecut și vara
Căci sunt acum în zonă de război.
Ce am văzut aici, vă înfioară,
Dacă va spun, nici
Când am ajuns aici, în plină vară,
Erau temperaturi mult prea înalte,
Era și secetă, și foarte cald afară
Vântul bătea din față și din spate.
Era așa frumos la noi în țară,
Cu strămoșești și
Deși e tot mai frig afară
Și iarna bate la ferești,
Atunci când voi veni în țară
Te rog, să nu mă ocolești!
Eu cred c-am suferit destul,
Nu vreau să mă mai amăgești.
Cand voi veni de la
De dimineață e plăcut și e răcoare
Nu prevestește arșița ce va veni,
Cerul e senin și cu mult soare,
Iar la Kabul începe-o nouă zi!
În unitate forfota e mare
Sunt militarii care merg la
Chiar dacă te-am simțit aproape
Și-mi spui mereu că mă iubești,
Te chem la mine zi și noapte
Pentru că simt că îmi lipsești.
Tot timpul m-ai încurajat
Și am simțit că mă dorești,
Sufletul
Nu caut nici o scuză,
Nu sunt răutăcios,
Dar unii mă acuză
Că sunt un tip gelos.
Dar, dacă ai soție
Și stai cu ea în casă,
Nu e normal să-ți fie
Doar ție credincioasă?
Dacă a ta
Mi-a fost atât de dor de tine,
Dar șase luni de zile am răbdat.
Chiar dacă mi-a fost rău sau bine
Eu, răbdător, aici am așteptat.
A fost și calm, au fost și zile pline,
De tot ce am văzut, eu
Am pierdut vreo șase luni din viață
Izolat de civilizație, izolat de lume.
Acum mintea mea este total în ceață
Nici nu mai știu ce-s alea niște glume.
Mă simt închis ca într-o colivie
Și
Au mai plecat din astă lume încă doi
Pe un tărâm mai liniștit și mai tăcut,
Sunt victime ale aceluiași război
Care nicicând nu ne-a aparținut.
S-au dus pentru vecie dintre noi
Plecând în altă
Nu e durere de moarte,
Nu-s chinuri mai omenești,
Decât să trăiești departe
De cei pe care-i iubești.
Mă gândesc în depărtare
La cei dragi ce i-am lăsat
Nu am liniște, nici stare
Și nici
În Bucovina Doamne m-am născut
Și sunt un demn urmaș al lui Ștefan,
O viață-ntreagă am fost țării scut
Și am ajuns chiar în Afganistan.
Misiunea este nobilă și sacră
Să porți cu demnitate a ta
După o zi de muncă, în sfârșit,
În nopți mai răcoroase și senine,
Nu pot să dorm, deși sunt obosit
Și mă gândesc, iubita mea, la tine.
Chiar dacă peste zi sunt animat
Și vreau să cred că
Îmi pasă de oameni ce mor fără vină
Și de toți cei dragi ce m-așteaptă acasă,
De iarba și pomii ce cresc în grădină,
De timpul ce trece încet, mie-mi pasă.
Îmi pasă de cei care pleacă-n
De cinci zile plouă-ntruna,
Cerul plânge ne-ncetat,
Nu văd soarele, nici luna
Iar pârâul s-a umflat.
Pământul abia respiră,
Peste tot apa mustește,
Rațete pe mal se-nșiră,
Au simțit
Când avionul nostru a aterizat
Și-am coborât cu-ai mei amici,
Ce am văzut în jur m-a speriat
Și mă-ntrebam: ce caut eu aici?
Nu mai văzusem un așa aeroport
Cu zgomotul puternic de motoare
Cu
Am fost acolo unde mor românii
Întrun război ce nu este al lor,
Unde localnicii se luptă precum câinii
Încât nu poți să îi consideri un popor.
Am fost acolo că m-a trimis țara
Era doar o
Inima ta este neagră ca smoala
Și mâinile tale-s pătate de sânge
În vremea de-apoi, cui vei da socoteala?
La al tău căpătâi, oare cine va plânge?
Te-ai rupt de părinți, de frați și surori,
Ai
În taina nopții fermecate
Care și-a pus șirag de stele,
Cu zeci de lanțuri ferecate
Pui capăt visurilor mele.
În dimineți mai reci de munte
Chiar soarele voia de sus,
Cu raza lui să ne
Ei s-au născut pentru a suferii
Și nu au nici măcar copilarie,
Văd numai arme-n loc de jucării
Și parcă-s condamnați la sărăcie.
Au casele săpate sus în munte,
Este incertă ziua lor de
Copiii de afgan nu au vreo vină.
Mamele lor nu au ce pune-n oale
Nu au avut în gură o tetină,
Dar au avut în scutece pistoale.
Viața lor n-a fost prea fericită
Când învățau să meargă în
Te caut cum caută omul răcoarea
Când arșița zilei de sus dogorește,
Cu ochii în lacrimi scrutez depărtarea,
Te caut, căci inima mea te dorește.
Te caut pe câmpul cu flori înflorite
Ești
Pe cărarea care duce
Prin pădurea-ntunecată,
Nevrând noaptea s-o apuce,
Trece sprintenă o fată.
O dată pe săptămână
Ea urcă pan-la poiană,
Să grijească de-o batrână
Singurică și
Sunt trist și abătut de peste două zile,
Aștept cu nerăbdare o veste de la tine.
Mi-e sufletul pustiu și mintea tulburată,
Nu știu nimic de tine, ești oare supărată?
Deschid calculatorul,
COPACUL
Vă rog să vă spuneți părerea acum
Cât sunt încă verde și am rădăcini,
Cât rodu-i bogat și pământul e bun,
Sau nu mă vedeți dintre ierburi și spini.
Degeaba-ncercați să-mi tăiați
