Poezii

E prima dată când părăsesc țara, E prima dată când plec de la voi, Nici n-am simțit când a trecut și vara Căci sunt acum în zonă de război. Ce am văzut aici, vă înfioară, Dacă va spun, nici

Când am ajuns aici, în plină vară, Erau temperaturi mult prea înalte, Era și secetă, și foarte cald afară Vântul bătea din față și din spate. Era așa frumos la noi în țară, Cu strămoșești și

Deși e tot mai frig afară Și iarna bate la ferești, Atunci când voi veni în țară Te rog, să nu mă ocolești! Eu cred c-am suferit destul, Nu vreau să mă mai amăgești. Cand voi veni de la

De dimineață e plăcut și e răcoare Nu prevestește arșița ce va veni, Cerul e senin și cu mult soare, Iar la Kabul începe-o nouă zi! În unitate forfota e mare Sunt militarii care merg la

Chiar dacă te-am simțit aproape Și-mi spui mereu că mă iubești, Te chem la mine zi și noapte Pentru că simt că îmi lipsești. Tot timpul m-ai încurajat Și am simțit că mă dorești, Sufletul

Nu caut nici o scuză, Nu sunt răutăcios, Dar unii mă acuză Că sunt un tip gelos. Dar, dacă ai soție Și stai cu ea în casă, Nu e normal să-ți fie Doar ție credincioasă? Dacă a ta

Mi-a fost atât de dor de tine, Dar șase luni de zile am răbdat. Chiar dacă mi-a fost rău sau bine Eu, răbdător, aici am așteptat. A fost și calm, au fost și zile pline, De tot ce am văzut, eu

Am pierdut vreo șase luni din viață Izolat de civilizație, izolat de lume. Acum mintea mea este total în ceață Nici nu mai știu ce-s alea niște glume. Mă simt închis ca într-o colivie Și

Au mai plecat din astă lume încă doi Pe un tărâm mai liniștit și mai tăcut, Sunt victime ale aceluiași război Care nicicând nu ne-a aparținut. S-au dus pentru vecie dintre noi Plecând în altă

Nu e durere de moarte, Nu-s chinuri mai omenești, Decât să trăiești departe De cei pe care-i iubești. Mă gândesc în depărtare La cei dragi ce i-am lăsat Nu am liniște, nici stare Și nici

În Bucovina Doamne m-am născut Și sunt un demn urmaș al lui Ștefan, O viață-ntreagă am fost țării scut Și am ajuns chiar în Afganistan. Misiunea este nobilă și sacră Să porți cu demnitate a ta

După o zi de muncă, în sfârșit, În nopți mai răcoroase și senine, Nu pot să dorm, deși sunt obosit Și mă gândesc, iubita mea, la tine. Chiar dacă peste zi sunt animat Și vreau să cred că

Îmi pasă de oameni ce mor fără vină Și de toți cei dragi ce m-așteaptă acasă, De iarba și pomii ce cresc în grădină, De timpul ce trece încet, mie-mi pasă. Îmi pasă de cei care pleacă-n

De cinci zile plouă-ntruna, Cerul plânge ne-ncetat, Nu văd soarele, nici luna Iar pârâul s-a umflat. Pământul abia respiră, Peste tot apa mustește, Rațete pe mal se-nșiră, Au simțit

Când avionul nostru a aterizat Și-am coborât cu-ai mei amici, Ce am văzut în jur m-a speriat Și mă-ntrebam: ce caut eu aici? Nu mai văzusem un așa aeroport Cu zgomotul puternic de motoare Cu

Am fost acolo unde mor românii Întrun război ce nu este al lor, Unde localnicii se luptă precum câinii Încât nu poți să îi consideri un popor. Am fost acolo că m-a trimis țara Era doar o

Inima ta este neagră ca smoala Și mâinile tale-s pătate de sânge În vremea de-apoi, cui vei da socoteala? La al tău căpătâi, oare cine va plânge? Te-ai rupt de părinți, de frați și surori, Ai

În taina nopții fermecate Care și-a pus șirag de stele, Cu zeci de lanțuri ferecate Pui capăt visurilor mele. În dimineți mai reci de munte Chiar soarele voia de sus, Cu raza lui să ne

Ei s-au născut pentru a suferii Și nu au nici măcar copilarie, Văd numai arme-n loc de jucării Și parcă-s condamnați la sărăcie. Au casele săpate sus în munte, Este incertă ziua lor de

Copiii de afgan nu au vreo vină. Mamele lor nu au ce pune-n oale Nu au avut în gură o tetină, Dar au avut în scutece pistoale. Viața lor n-a fost prea fericită Când învățau să meargă în

Te caut cum caută omul răcoarea Când arșița zilei de sus dogorește, Cu ochii în lacrimi scrutez depărtarea, Te caut, căci inima mea te dorește. Te caut pe câmpul cu flori înflorite Ești

Pe cărarea care duce Prin pădurea-ntunecată, Nevrând noaptea s-o apuce, Trece sprintenă o fată. O dată pe săptămână Ea urcă pan-la poiană, Să grijească de-o batrână Singurică și

Sunt trist și abătut de peste două zile, Aștept cu nerăbdare o veste de la tine. Mi-e sufletul pustiu și mintea tulburată, Nu știu nimic de tine, ești oare supărată? Deschid calculatorul,

COPACUL Vă rog să vă spuneți părerea acum Cât sunt încă verde și am rădăcini, Cât rodu-i bogat și pământul e bun, Sau nu mă vedeți dintre ierburi și spini. Degeaba-ncercați să-mi tăiați

Mă plimb acum printre obuze Căci sunt aici ,,carne de tun\'\', Iar dintre miile de muze Tu mă inspiri ca să compun. Tu faci iubirea să renască Și vreau să-ți multumesc acum Caci spune-o

ABIA AȘTEPT Abia aștept să te-ntâlnesc În serile cu lună Să te sărut, să te iubesc, Să fim iar împreună. Abia aștept să fim doar noi Pe-un câmp cu viorele Să îți sărut buzele moi Că dor

RÃBDARE NU MAI AM Ai dat vieții mele un nou sens Iar inima îmi bate mai intens. Cu vorbe de iubire mă hrănesc Răbdare nu mai am să te-ntâlnesc. Mi-ai dat din nou curajul de-a iubi Si mă

O NOAPTE ÎMPREUNA Stau și gândesc într-o noapte cu lună Ce bine-ar fi dac-am fi împreună. Văd chipul tău ca tabloul în ramă Apoi iar dispari, parc-ai fi hologramă. Urechile mele percep calde

DOR DE ÞARÃ Nu pot sa dorm și am ieșit afară, Să mă mai plimb, poate că somnul vine, Mai trag câte un fum dintr-o țigară Și mă gândesc în liniște la tine. Sunt singur și e miez de